Un gand scurt, dar intens pentru ziua de azi! Oare cum Dumnezeu chinezii – cu o istorie dovedita de cateva mii de ani, care au dat omenirii Marele Zid, praful de pusca, matasea, nunceagul (?!?), geamantanul de oameni si probabil multe alte chestii interesante si folositoare – n-au fost in stare sa inventeze o amarata de furculitza?!?

Recunosc, nu m-ar fi dus mintea la un asemenea panseu adanc daca n-as fi comandat la pranz mancare chinezeasca uitand sa cer si furculitza. Si totusi… oare cum n-or fi reusit ei sa scorneasca afurisita asta de scula gastronomica?!? Si, ca sa nu va dezamagesc asteptarile, mai raman putin in zona asta a gandirii superioare, plina de adancimi abisale si inaltimi ametzitoare: oare cate inventii simple – dar atat de folositoare – zac inca in tzarana ignorantei, asteptand sa fie descoperite?!?

Din ce in ce mai des imi aduc aminte, in ultima vreme, de cugetarea amicului Popiku’: oare ce-ar mai fi inventat omul daca atunci cand a descoperit roata ar mai fi stat un pic “pe curul lui”, asteptand sa-i vina o idee si mai buna… poate ca astazi levitam sau ne teleportam, cine stie?!? Hai, pofta mare!

PS Pe de alta parte, s-ar putea sa fie un motiv adanc al faptului ca marele popor prieten nu foloseste furculitza. Motivul mi-a fost relevat (revelat?) de un banc de care mi-am adus aminte abia acum, cu burta plina: cica adevarata foamete se va abate asupra omenirii atunci cand miliardul-jumate de chinezi va invatza sa manance cu lingura, in loc sa ciuguleasca cu betzisoare

This entry was posted on Wednesday, December 12th, 2007 at 11:25 and is filed under Viata unui jurnalist de vinuri. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.