După cum anunţam săptămâna trecută, seria degustărilor de “vinuri cu care rar te întâlneşti” continuă în fiecare joi după-amiaza, de la ora 18.00, la Cafeneaua de Presă, şi duminica de pe la 10.00 -11.00 dimineaţa la Galeria Vinexpert din B-dul Octavian Goga 24.
Iertat fie-mi entuziasmul, dar săptămâna asta a fost una grozavă. Mihail “Mişa” Rotenberg (despre care am mai scris în urmă cu ceva vreme) şi-a prezentat, personal, vinurile anului 2007: un Merlot “Rotenberg”, care va fi disponibil din toamnă numai în restaurante, şi un Merlot “Menestrel”, care va putea fi găsit, probabil tot din toamnă, şi în hypermarketuri (doar într-o cantitate limitată, din păcate). Diferenţa dintre cele două ţine de plaiul de provenienţă al strugurilor, din câte a povestit proprietarul cramei, dar şi de tipul butoaielor folosite pentru maturarea vinurilor. Ce vă pot spune cu siguranţă (şi nu e doar părerea mea, ci şi a tuturor celor care au fost prezenţi la prezentarea de joi) este că amândouă sunt din “categoria grea”: practic, asistăm la apariţia unui nou “artist” pe segmentul rarefiat al vinurilor de top din România. Şi – dacă recolta din 2006 ar fi putut fi considerată un “accident fericit” – anul 2007 vine nu doar ca o confirmare că n-a fost aşa, ci şi ca o nouă promisiune: Rotenberg şi-a intrat în mână, s-a perfecţionat şi vrea deja mai mult decât a arătat cu Merlot-ul 2006.
Nu mai încape niciun fel de îndoială că orice restaurant care are pretenţia că ţine la calitate şi la satisfacţia unei clientele pretenţioase trebuie să aibă un Merlot Rotenberg. E un “must have”, cum ar scrie revistele de cancan. Evident, recomandarea de mai sus e valabilă şi pentru colecţionari – orice vinotecă personală are numai de câştigat cu aceste vinuri (estimez că preţurile vor creşte de la anul, având în vedere că, la capacitate maximă, crama nu poate produce decât cel mult 120.000 de sticle anual).
După părerea mea, Menestrelul 2007 “cântă” tot mai bine: concentraţia de fruct (cireşe, vişine, prune) este puternică nu doar olfactiv, ci şi în gust, iar influenţa binefăcătoare a lemnului de stejar temperează frumos zburdălnicia fructelor şi adaugă o notă de distincţie ansamblului gustativ deja armonios, consistent şi lung. Vinul (nefiltrat) este ferm şi intens pe tot parcursul său, “vorbeşte” cursiv papilelor şi, cu siguranţă, încă două-trei luni de “rafinare” la sticlă îi vor accentua eleganţa. Şi, fiindcă tot am adus vorba de “încă două-trei luni la sticlă”, e cazul să mai spun că acest Merlot are, după părerea mea, un potenţial de învechire de cel puţin 10 ani.
Cum doar eşecul e orfan, în timp ce reuşitele au întotdeauna o mulţime de părinţi, e cazul să precizez că – în afară de pasiunea şi munca incredibilă a lui Mişa Rotenberg – aceste vinuri au avut mult de câştigat prin consilierea de specialitate a enologului Liviu Grigorică. Nici aspectul comercial pe care îl puteţi vedea în imaginea alăturată nu este unul oarecare, veţi fi de acord cu mine: eticheta i se datorează freelancerului în comunicare George Moisescu. Despre ambii veţi mai fi auzit aici sau prin alte părţi, măcar şi pentru că şi-au pus semnătura pe câteva dintre reuşitele enologice ale ultimului an.