Posts Tagged ‘Vinul saptamanii’

Vinul săptămânii: Fetească regală Călăuza, 2009

Saturday, August 21st, 2010

Un demisec din struguri de pe Dealurile Vrancei îmbuteliat la Oprișor, Mehedinți.

O Fetească regală fără pretenții și prețiozități, dar de cursă lungă, cum ar spune (cam toți) prietenii mei. Deși cele 13% vol alc s-ar putea să provoace oarecari surprize în cazul unui consum exagerat, aș zice totuși că e un vin recomandabil la acest nivel de preț (aprox 12 lei).

Avem de-a face cu o Fetească la fel de “populară” cum știm din alte degustări că se prezintă acest soi, adică subînțelegem faptul că aromele – deși destul de intense și plăcute – nu sunt neapărat la fel de fine precum cele ale verișoarei mai mari și mai elegante, Feteasca albă. Olfactiv, Călăuza amintește de citrice și drojdii, cu un mic adaos de condimente. Gustativ, prezintă o senzație de aciditate ridicată, echilibrată de impresiile dulci, iar finalul este mineral, calcaros. Un vin vioi, de toată ziua și potrivit la o diversitate de posibile asocieri gastronomice de vară.

Tămâioasă românească Domeniul Coroanei Segarcea 2008

Saturday, February 20th, 2010

Sincer, n-am reuşit să-mi notez dacă e sec sau demisec (mea culpa), dar cu siguranţă acesta nu este un vin pentru iubitorii de Tămâioasă dulce. L-am degustat săptămâna aceasta, împreună cu colegii de la Vinul.Ro, într-o serie de vreo 19 Tămâioase care urmează să fie publicată în următorul număr al revistei (pe care vă invit s-o citiţi dacă vă interesează cât de cât vinurile, fireşte – apare cam peste 10 zile).

Nu vă prezint acum concluziile acestei degustări comparative (hai, totuşi, una scurtă, personală: am constatat ceea ce auzisem, şi anume că acest soi se exprimă de regulă mai generos atunci când are un suport de rest de zahăr natural decât când este sec).

(more…)

Chardonnay V-Legend of Transylvania 2009, Cramele Recaş

Tuesday, December 15th, 2009

Simt o bucurie sinceră când văd că încep să apară astfel de Chardonnay-uri “de magazin” (şi nu numai) şi de la noi din ţară. Şi cred că e o veste bună pentru toţi amatorii de vinuri albe proaspete, sprintene şi la un preţ accesibil (aproximativ 16 lei). Până nu demult, era greu să găseşti aşa ceva fără cercetări amănunţite şi fără să plăteşti mai mult decât făcea.

Cu arome citrice şi florale şi un gust răcoritor, plăcut, cu influenţe vanilate de lemn de stejar, acest Chardonnay armonios are toate calităţile unui best-seller: “acţiunea” este vioaie, “intriga” e directă şi uşor de înţeles, “suspansul” este bine dozat şi “deznodământul” vine la timp, cu happy ending (sigur, iubitorii de “piese grele” vor mormăi doct în bărbi – dar nu vorbim aici un “vin de meditaţie”, ci unul de fiecare zi).

Se poate spune că e un vin comercial, dar unul făcut cu respect faţă de produs şi faţă de consumator, cu ştiinţă şi cu o “tehnică narativă” impecabilă, astfel încât să dea satisfacţie garantată

Un vin de 90 puncte Parker: Sabate i Coca Terroja 2006

Saturday, November 28th, 2009

Nu e deloc ieftin, dar e foarte bun: Sabate i Coca Terroja 2006, din struguri Xarello, opera vinificatorului Marcel Sabate, care a vizitat recent România pentru câteva întâlniri (la Vinexpert Bucureşti şi Good Point Iaşi) cu iubitorii vinului de la noi.

Intens, răcoritor, mineral, cu note citrice şi florale, se adresează celor dispuşi să treacă peste preţul aparent ridicat (aproximativ 30 euro) pentru a trăi o experienţă gustativă specială, în compania unui vin cu multă personalitate.

Nu e pentru “băutorii cu burta”! Cum spuneam, un vin de 90 de puncte în Wine Advocate (indiferent dacă sunteţi de acord sau nu cu el). Se găseşte la Vinexpert şi la Good Point Iaşi.

Cabernet Sauvignon 3 hectare roze 2008

Saturday, November 21st, 2009

Recomandarea săptămânii este un Cabernet Sauvignon rose, 2008, din gama 3 hectare de la Murfatlar.

L-am încercat alături de un pui “a la Veronese”* la unul dintre restaurantele mele preferate din Bucureşti, Thalia, şi mi-a plăcut structura sa destul de puternică, dar şi aromele proaspete de fructe roşii de pădure.

Pe total, am regăsit în acest Cabernet un ansamblu curat şi destul de armonios, drept pentru care îl recomand spre încercare ca pe una dintre alternativele decente de consum aflate la îndemâna amatorilor de rose-uri româneşti, la acest sfârşit de an. Aştept cu interes şi rose-ul din recolta 2009.

* Puiul “a la Veronese”, aşa cum îl mănânc eu la Thalia, consta în fâşii de piept de pui învelite în bacon şi trase la tigaie, scăldate într-un sos de roşii cu smântână, vin alb, parmezan şi puţină nucşoară.

Graciano Tobia 2007, Rioja (Spania)

Saturday, November 7th, 2009

Pentru săptămâna asta, un vin impresionant, şi nu doar după părerea mea şi a colegilor de la Vinul.Ro, ci şi după a echipei celebrului critic de vin Robert Parker, care i-a acordat puţin peste 90 de puncte: Graciano Tobia 2007, DOC Rioja (14% vol. alc.). Graciano e numele soiului de struguri, Tobia este numele familiei care deţine crama şi al vinificatorului care s-a jucat – inspirat – de-a vinul.

Graciano Tobia 2007 vorbeşte în primul rând prin explozia şi calitatea aromelor sale puternice (eucalipt, cireaşă, vanilie). Gustativ, are un atac ferm dar catifelat, în care regăseşti note de curmale, după care se simte o nuanţă uşor picantă, de brusture şi cutie de tutun, totul terminându-se într-un postgust cărnos, dens, persistent.

Vinul a fost ţinut cel puţin 10 luni în baricuri noi de stejar unguresc şi nu a fost filtrat. Nu este încă prezentat pe website-ul importatorului din România, dar vă asigur că merită să faceţi efortul de a le scrie un e-mail, să-l cereţi.

Santomas Antonius Refosk, 2004

Saturday, October 24th, 2009

De această dată, recomandarea săptămânii i se datorează amicului Răzvan Jurcă – el mi-a semnalat foarte frumos acest vin şi cu el l-am şi băut. E vorba de un vin sloven, din Capodistria, de la o cramă de familie. N-o să mă străduiesc să-l mai descriu eu, fiindcă Răzvan a făcut-o mult mai bine:

“O minunăţie de roşu sec, aspru, tenebros şi complicat, din Primorje, vinificat 100% din Refosk. Vinul provine dintr-o podgorie mică (20 ha) din Capodistria, proprietate a familiei Glavina, viticultori de la 1800. Vinificator: maestrul Claude Gros din Nerbonne (Franţa). Un mare câştigător la puncte – 91 îi dau cu prisosinţă – un purpruriu închis cu bordură rubinie, arata ca un cupaj de Dornfelder cu un pic de Shiraz. Nasul, maiestuos, scoate în evidenţă fructe de pădure, marţipan, tabac, brusture, vanilie şi ciocolată amăruie. Gustul impresionant – foarte taninos, robust,
pe corp amplu, cu notă minerală, se deschide treptat din vişină  putredă şi migdale amare în măr verde, eucalipt şi fructe uscate. Stejarul (vinul este baricat în stejar sloven 26 de luni înainte de îmbuteliere) este bine integrat pe alcool puternic (14%). Postgust lung şi cald, aproape de un mare  marone, la bani mult mai puţini. Trebuie decantat cel puţin o oră înainte de a fi servit (la 18-20°C). Pretabil pentru învechire peste 15-20 de ani. Un vin de mare ocazie, cu adevărat impresionant, pe care îl văd la loc de cinste în pivniţa oricărui cunoscător care se respectă”.

Vinul săptămânii: Muscat Ottonel Budureasca, 2007

Saturday, October 10th, 2009

Vinul acestei săptămâni e mai degrabă o sugestie pentru doamne şi domnişoare, fiindcă este aromat şi demisec: Muscat Ottonel Budureasca, 2007 (Dealu Mare).

Ce m-a făcut atent a fost nasul – intens, tipic – de strugure dulce, bine copt şi un pic de floare de tei. Gustativ, are un atac mai degrabă moale, discret, dar e relativ bine echilibrat – nu “trenează” şi aroma se păstrează curată. Un plus de aciditate i-ar fi făcut un mare bine, însă e un neajuns compensat, după părerea mea, de celelalte calităţi – intensitate, claritate a aromei, corpolenţă satisfăcătoare.

Un Riesling de încercat, cât îl mai găsiţi

Saturday, October 3rd, 2009

Helmut Hanka Riesling Kabinett 2006 (sec, 12,5% vol alc, din Rheingau). L-am cumpărat cu 35 lei de la Ethic Wine, pe George Călinescu 52, lângă Spring Time-ul din Floreasca. Citisem despre el pe blogul lui Mihnea Mironescu, aşa că am zis să-l cumpăr. Şi, la banii ăştia, nu mi-a părut rău deloc (mulţumesc, Mihnea!), deşi am avut plăcerea să beau şi Riesling-uri mai bune.

De ce recomand acest vin? În primul rând, pentru mirosul-şcoală, după părerea mea (deşi m-am convins demult că acest soi de struguri e atât de versatil încât poate surprinde printr-o varietate largă de evoluţii olfactive): am regăsit cu mare plăcere un vin vioi, cu influenţele “petroliere” despre care am mai vorbit (mineralitatea asta mi-a trezit nostalgii), cu note de miere şi flori de câmp uscate.

Gustativ, are un atac foarte bun, este vag “frizante” iar aciditatea ridicată menţine vinul lăudabil de proaspăt şi vioi, având în vedere că este din 2006 (iarăşi, o trăsătură definitorie a Rieslingurilor de calitate). I-aş reproşa, dar numai dacă aş fi foarte “pricinos”, o senzaţie de corpolenţă neaşteptat de uşoară prin comparaţie cu aşteptările generate de mirosul foarte evoluat şi intens. Altfel, este un vin armonios. În gură, dă senzaţia că are un rest de zahăr, aşa încât amatorii de “demiseci” de pe la noi ar trebui să fie de-a dreptul fericiţi dacă încearcă un astfel de vin.

PS Scuze pentru calitatea imaginii, e făcută cu telefonul mobil.

Vinul săptămânii: Fumee blanc Budureasca, 2008

Saturday, September 19th, 2009

Şi săptămâna asta avem tot un vin alb, demisec: Fumee blanc Budureasca, 2008. E o noutate, încă nu ştiu să fi fost lansat pe piaţă, eu l-am gustat de la producător şi vă invit din toată inima să-l încercaţi: la un preţ-ţintă de raft de aproximativ 20 lei, dacă reuşeşte să ajungă pe masa consumatorilor cred că are şanse reale să rămână acolo.

Atât mie cât şi colegilor din juriul Vinul.Ro ne-a plăcut în special datorită prospeţimii aromelor şi vioiciunii sale.

Este un amestec de Sauvignon blanc, Riesling şi Fetească regală şi regăseşti cu uşurinţă în miros şi gust toate aceste soiuri, plus încă ceva foarte apetisant. La o concentraţie alcoolică puţin peste 12,5% poate fi considerat chiar şi un vin de cursă lungă, dar după părerea mea ar fi păcat să-l beţi cu burta. Fiindcă, deşi pare “democratic” (în sensul de “ne-elitist”) din cauză că e demisec, are calităţi care ar trebui să-l facă pe un consumator avizat să-l deguste cu atenţie şi respect, nu să-l azvârle numaidecât în stomac.