Aseară s-a petrecut o nouă întâlnire din seria inițiată de Vinul.Ro în colaborare cu restaurantul Ginger. După Rieslinguri a fost rândul a trei vinuri franțuzești, dar de această dată n-am mai încercat să ne concentrăm atât de mult asupra diferitelor expresii ale vinurilor (era și mai greu, nefiind vorba de același soi, ca data trecută). Seara de ieri a fost mai degrabă consacrată, cel puțin din punctul meu de vedere, plăcerii de a vedea vinurile asociate cu mâncăruri pe care nu le poți găsi pe toate drumurile (ca să fiu mai exact, acest gen de mâncăruri poate fi găsit rar prin Bucureștiul nostru, și de regulă la prețuri mult mai mari).

Așadar, în ceea ce mă privește, fără să neglijez în vreun fel vinurile – care au fost cu toate peste medie – m-am lăsat bucurat aseară de niște experiențe noi de asociere vin-mâncare.

Am fost realmente delectat de farfuria din debutul serii (vezi fotografia alăturată, scuze pt calitate, a fost făcută cu telefonul), unde aroma grozavă ale feliilor de piept de rață (afumat in-house) – pe biscuiți de blini cu susan salată, brânză feta, ceapă caramelizată în aceto balsamico și roșii preparate cu miez de nucă – s-a împletit foarte armonios cu cele ale unui Gigondas 2004, Domaine E. Guigal (Cotes du Rhone).

Felul următor, pulpă de curcan dezosată, în lac de miere cu orez, tagliatelle de legume și sos picant de ghimbir și tamarind, a mers bine alături de un Chateau Rollan de By, Cru Burgeois (Medoc), deși mai multe voci prezente au reclamat sosul prea tare, care ar fi răpit din “puterile” vinului. Pentru mine a fost mai mult decât ok, a fost delicios.

La felul trei am mâncat unul dintre cele mai bune fileuri de berbecuț încercate de mine până acum, frumos făcut pe dinafară și roz la mijloc, cu cous-cous și praz crocant, alături de un sos picant de cimbru. Aici, poate, sosul de cimbru a diminuat cumva (în cazul meu) percepția asupra paletei aromatice a unui Chateau Marquis de Terme 2004 (Margaux) care cred că ar mai fi avut multe de spus, dacă i-am fi dat voie.

N-aș vrea să insist de această dată asupra vinurilor, așa cum am scris și mai sus: au fost foarte interesante,  și asta cred că e de-ajuns, pentru moment. Ce aș vrea să arăt, însă, este că aceste întâlniri de la Ginger devin, cu timpul, o frumoasă și veritabilă “școală a gusturilor”: sincer, spuneți-mi în câte locuri mai puteți încerca asocieri precum cele de mai sus sau de data trecută, alături de oameni interesați de aceleași lucruri, într-o atmosferă tihnită și amicală, la un preț sub 25 de euro? Asta n-ar fi fost posibil, cred eu, fără entuziasmul și implicarea creativă a celor doi proprietari de la Ginger, Doru Pencea și Cesar Filip.

Sper să ne vedem cu bine peste vreo trei săptămâni, tot la Ginger, pentru o “încercare de Pinot Noir”. O să anunțăm din timp și vă sfătuiesc ca, dacă v-a stârnit interesul ce-ați citit mai sus, să vă grăbiți să vă faceți rezervare, fiindcă numărul de locuri este limitat la 20.

Poate părea ciudat, dar bunul simț chiar nu crește pe toate drumurile! Spunea cineva că, de fapt, acel “common sense” despre care vorbesc anglo-saxonii, nu e deloc atât de “comun”.  Nici în viața de toate zilele, nici în afaceri. Poate chiar cu atât mai puțin în afacerile cu vin. Mi-am dat seama din nou de acest adevăr astăzi, citind o postare cu “8 sfaturi pentru producătorii de vin” publicată pe blogul Desprevin.blogspot.com. Sunt lucruri atât de elementare – care nu țin deloc de vreo știință superioară a afacerilor, ci de cei șapte ani de-acasă – încât îți vine să te iei cu mâinile de cap când observi cât de puțini sunt cei care le aplică.

Nu vreau să mai comentez nimic pe tema asta, vreau doar să-i invit pe producătorii români de vin să citească acea postare – în special punctele 1, 2, 3 și 6. Îi invit mai ales pe cei care cred că vinul lor e “atât de bun încât n-are nevoie de comunicare” sau că orice consumator emite vreo părere defavorabilă la adresa lor este fie tâmpit, fie răuvoitor, fie plătit de concurență. Practic, acest text scris de un american (iată, dac-a fost nevoie să scrie, probabil că au și ei faliții lor) este o dedicație specială pentru “supărații pe sat” de meserie din lumea vinului de la noi.

Cum ziceam pe site şi preluam şi pe Facebook, ANGAJĂM!

Ce căutăm? “Tânăr sau tânără cu aspect îngrijit, agreabil, cu aptitudini de comunicare şi socializare şi cu înclinatie spre vânzări (persoană automotivată, care nu lasă pe mâine ce poate face azi). Fişa postului include prezentări şi sampling-uri de vinuri în restaurante, dar nu numai”. Mai multe detalii, aici!

De la producătorii primului vin al anului – Frâncușa – iată și un prim gând bun, un mesaj de Paşte!

„Așa, ca să bei libertatea din ciuturi
Și-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
Și zarzării ei peste tine să-i scuturi,
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!“

Radu Gyr

Iertată fie-mi blasfemia de a cita frumoasele versuri de Radu Gyr, atât de încărcate de semnificații profunde, într-un context atât
de „frivol“ precum este acesta al unei reviste de vinuri. Realitatea ultimilor ani mi-a arătat, însă, că oricât de prinși am fi noi în rutinele cotidianului, ideile frumoase își gasesc totuși drum către sufletul nostru. Cumva, nu ne putem opune. Ideile au putere, cuvintele au putere!

Remarc, din ce în ce mai des, un efect pozitiv al acestei crize (pe care îl anticipasem oarecum, dar nu neapărat la această anvergură): semenii noștri au început – oarecum paradoxal dată fiind cantitatea crescută de griji – să se relaxeze. Să devină mai permeabili, mai atenți, mai disponibili pentru bucuriile simple ale vieții.

Din „colțul nostru strâmt“, cu vinurile, vedem un interes din ce în ce mai mare pentru cultivarea gusturilor. Read the rest of this entry »

Săptămâna trecută am avut ocazia să gust un vin foarte bun, pe care aş vrea să vi-l recomand (am făcut-o deja pentru cititorii blogului lui Ioan T Morar, sâmbătă): Santomas Grande Cuvee 2004 Certeze, din Istria slovenă.

Aşa cum ziceam şi pe blogul lui Morar, după o decantare corespunzătoare veţi descoperi un vin roşu corpolent, cu buchet de sticlă lângă care se simt note de prune uscate şi fructe negre de pădure, şi note de cafea. Notele condimentate sunt foarte puternice şi plăcute. Gustativ, are un atac intens, la fel de picant, cu nuanţe de lemn, după care se dezvăluie din nou aromele de fruct, plus cacao şi cafea. Vinul are o structură foarte puternică, gustul se susţine de la un capăt la altul, nu scade în intensitate. Taninurile ferme, mature, dau o coloană vertebrală de invidiat acestui vin.

Enologul care a creat acest Refosk (este numele sloven al soiului de struguri), francezul Claude Gros, dă ca sigur un potenţial de învechire de 20 de ani şi spune (pe site-ul producătorului): “It is not even wine anymore, it is the food for the spirit!”

Eu am primit acest vin prin amabilitatea importatorului (Monteko România, 021-316.17.14), dar am văzut că se găseşte de vânzare inclusiv online, pentru 165 lei, la Rovinoteca.

După cum au scris colegii mei pe Vinul.Ro, la restaurantul Ginger vi se pregăteşte ceva! Ştiu că nu prea îşi face nimeni programul de-acum până după Paşte, dar cred că asta merită!

Marţi, 13 aprilie, de la ora 19.00, are loc o degustare din care spicuiesc doar: un Cotes du Rhone şi două Bordeaux-uri, alături de salată cu piept de raţă afumat şi blini de cartofi, cu brânzeturi şi roşie preparată cu nucă şi dressing de ceapă; pulpă de curcan cu lac de miere, usturoi, ghimbir, orez cu legume şi sos tamarin; file de berbecuţ, cous cous şi sos de cimbru picant şi praz crocant.

Dacă v-a plăcut ce-aţi citit, sunteţi aşteptaţi să vă rezervaţi locuri la Cesar Filip – 0752.167.450. Preţul unui bilet este de 89 lei şi sunt disponibile doar 20 de locuri (deja cred că-s disponibile numai vreo 16, de ieri până azi). Dintre participanţii care-au fost data trecută, la degustarea de Rieslinguri, vreo doi deja s-au exprimat în mod pozitiv – asta dacă e să-i credem

Tocmai ce s-a terminat degustarea cu cinci Rieslinguri de Rhin de la restaurantul Ginger, sunt încă sub impresia (plăcută) de moment. Mi s-a reconfirmat că pasiunea mea pentru acest soi, aproape în orice formă a sa de exprimare, este una de durată. Cum spuneam şi unui comesean, sunt dispus să iert multe acestui soi, în cazul în care nu se dovedeşte neapărat la cea mai mare înălţime. N-a fost cazul în seara asta: vinurile au fost mai mult decât OK, asortările cu mâncarea mi s-au părut nu doar bine alese, ci de-a dreptul inspirate şi am rămas cu una dintre cele mai plăcute amintiri de la o astfel de degustare în România.

Nu pot decât să sper că şi ceilalţi participanţi au plecat acasă cu o impresie la fel de agreabilă, căci am stabilit un “repetir” pentru după Paşte, cu soiuri albe şi roşii autohtone.

Până data viitoare, vă invit să nu rataţi degustarea de vinuri slovene SanTomas, care are loc vinerea şi sâmbăta asta (19-20 martie) la Hotel Christina.

Profit de ocazie că am puţin timp liber înainte să plec la o degustare cu un grup de colecţionari de la Buzău (v-am mai spus eu de prietenul meu din copilărie, care încearcă să-şi facă o pivniţă cu vinuri bune româneşti), ca să vă atrag atenţia asupra evenimentului cu Riesling-uri de Rhin programat pentru mâine seară la restaurantul Ginger de lângă Podul Grant din Bucureşti. Vă invit din nou să vă rezervaţi un loc acolo, pentru că din păcate acest soi de struguri nu este prea întâlnit în România iar o astfel de ocazie nu trebuie ratată de un amator de vinuri bune. Dacă cumva nu mai găsiţi locuri, daţi-mi un mail şi o să vă avem în vedere pentru o eventuală dată viitoare când mai facem aşa ceva.

Şi nu uitaţi nici de serile cu vinuri slovene SanTomas, care sunt programate pentru vineri şi sâmbăta asta la Hotel Christina. Luaţi-vă o mică vacanţă şi vizitaţi Slovenia şi astfel, chiar dacă n-a sosit încă perioada concediilor!

Tot vorbim despre Fetească neagră ca despre port-drapelul vinurilor româneşti, dar – aşa cum scriau colegii mei de la Vinul.Ro în urmă cu aproape 2 ani, în urma unei documentări printre profesioniştii vinificaţiei – acestui soi îi lipseşte până şi “setul minimal” de caracteristici precis definite, “paşaportul biometric” care să-l facă inconfundabil. Iar dacă ar fi să-i întrebi chiar şi pe împătimiţii acestui soi, ai obţine o descriere apropiată de cea a orbilor care-au pipăit un elefant: pentru cel care-a pipăit trompa elefantul e ca un şarpe mai gros, pentru cel care-a pipăit coada e ca un bici, pentru cel care-a nimerit la picior e ca o coloană, pentru cel care-a nimerit fildeşul e ca o suliţă curbată…
Read the rest of this entry »