(12 votes, average: 4.42 out of 5)
Loading ...O călătorie în timp: înainte şi după Matei!
Deşi nu mă entuziasmez cu foarte mare uşurinţă, verticala Prince Matei desfăşurată zilele trecute la magazinul Arte & Vino mi-a dat această ocazie: sunt foarte rare cazurile când un producător din România poate “produce” o linie atât de interesantă de vinuri importante, pentru a fi degustate comparativ. Vinarte, unul dintre puţinii care poate, a oferit, de fapt, mai mult decât atât – pentru că nu e vorba doar de vinuri foarte bune, ci chiar de o traversare a istoriei vinului bun din România ultimilor ani.
N-aş vrea să mă opresc acum asupra notelor mele de degustare (deşi mi-am luat aşa ceva, ca orice şcolar sârguincios), mai important mi se pare faptul că am avut ocazia să fac, cu această ocazie, o călătorie în timp. De la primul Prince Matei, din 1998, acest Merlot a făcut istorie în România şi a impus standarde. Cu toată aprecierea pe care o acordăm noi, iubitorii de vin, altor producători merituoşi, nu cred că este vreun martor al evoluţiei vinului românesc din ultimii ani care să nu admită că acest mic univers se împarte, în România, în “înainte” şi “după Matei” (Prince Matei). Caracterul, consistenţa şi consecvenţa acestui nume au format gusturi, au format concurenţa şi au adus o contribuţie esenţială în promovarea conceptului de calitate la noi. Într-un fel, vorbim de Prince Matei ca despre primul brand modern de vin super-premium în România: a impus noi exigenţe calitative şi – de ce nu ar fi şi ăsta un lucru bun? – a impus noi standarde de preţ, dislocând prejudecata că vinul bun trebuie să fie “mult, ieftin şi pe degeaba”.
Singurul regret, în urma acestei degustări pe verticală (n.m. – acelaşi vin, din ani diferiţi) a fost să realizez cât de imatură este, încă, piaţa: vinul, în formula completă, adică din toţi anii de producţie, nu mai poate fi găsit decât în cantităţi extrem de mici, la producător şi, probabil, în câteva colecţii particulare. Nu m-am putut opri să nu mă întreb (ca şi alţii dintre cei prezenţi) cum ar fi fost dacă am fi trăit într-o industrie a ospitalităţii normală, unde “restauratorii” îşi cumpără vinul şi-şi fac propriile rezerve, ca un serviciu cu imensă valoare adăugată pe care îl pot aduce clientelei exigente, dar şi propriei afaceri.
Ce spectacol ar fi…
prince matei mi-a deschis si mie “ochii”. Tocmai imi marise firma salariul in 2001 si am zis sa sarbatoresc. Imi trimisese un foarte bun prieten un articol despre prince mircea, am cautat dar n-am gasit decat ……Matei…..si povestea a inceput……si continua. Pentru mine standardul e Matei, e mai bun sau e mai rau decat el.
Cel mai bun Matei pe care l-am “degustat/baut” ramane cel din 2000 in sticla de 1.5l.
errata: Pentru mine standardul fata de care compar vinurile este Matei, vinul e mai bun sau e mai rau decat el.
Draga Domnule Ioan,
Imi doresc de mult sa pot asista la o astfel de degustare.
Desigur ca Prince Matei este inegalat in Romania dar din pacate asa cum mentionati la resturatori nu poti gasi decit un singur an de productie. Mai e de asteptat probabil pin cind patronii pot intelege ca un client poate fi interesat de un anumit an dintr-un vin
Bravo petnru articol sper sa il citeasca si restauratorii
Mulțumesc frumos! Cine știe, poate citesc și “restauratorii”, poate citesc și alții, poate mai facem așa ceva… Prince Matei este un reper și sper să rămână și în continuare, iar o demonstrație cu așa ceva cred că poate convinge pe oricine.
)
Cât despre restauratori, cred că pentru ei ar merita înființate “Brigăzile vinului”, care să meargă prin restaurante și să propovăduiască vinul bun (ca o anecdotă, probabil, cineva îmi povestea că un producător de bere a folosit o astfel de strategie de gherilă mai demult – grupuri de tineri bine îmbrăcați, cu bani, care se așezau la mese în restaurant, începeau să comande mâncăruri scumpe și sofisticate, după care întrebau de respectiva marcă de bere și, când n-o găseau, anulau comanda de mâncare și plecau… iar a doua zi, în urma lor, veneau echipele de vânzări
Morala n-o știu sigur, dar e limpede că uneori educația trebuie făcută “în ciuda” beneficiarului, și nu “cu colaborarea” acestuia
Dl.Cezar,
se mai gaseste undeva de vanzare matei 1999, la 0.75?
@fulcrum: nu din câte ştiu eu, dar poate te-aude producătorul şi i se face milă
cum sa fac? demonstratie in fata companiei?
greva foamei?
cred ca ar fi cel mai bine sa le dai un mail, fulcrum! office@vinarte.com
poate iasa ceva, multumesc.
din pacate s-ar putea ca mailul meu sa fii ajuns in junk, dar asta-i viata….
nu am avut succes, nu “li s-a facut mila”
Îmi pare rău. Sincer! Dacă mai aud pe undeva, dau de ştire.