Am participat, zilele trecute, la una dintre cele mai sărmane evenimente (să-i zic prezentare?!?) cu vinuri de când mă ocup de acest domeniu. Păcat de efortul vorbitorilor, și păcat de vinuri, în sine!

Dar nu această impresie mă face să scriu pe blog, ci o alta, și anume că lucrurile sunt, de fapt, și mai grave: nu mi se pare neapărat deranjant faptul că o prezentare de vin a fost asortată cu unul dintre cele mai sărăcăcioase și lipsite de imaginație bufete (?!?) pe care le-am văzut, sau că a fost prea cald în “cramă”. Sunt uimit că oameni care investesc milioane de euro în replantări de vii, construcții și utilaje de vinificație, tehnologi pricepuți, branding și package de bună calitate, care înțeleg importanța imaginii, a diferențierii și a poziționării, acceptă să-și asocieze produsul cu un eveniment lipsit de ospitalitate, până la urmă. La fel de trist mi se pare că gazda a acceptat (din motive care îmi scapă) să organizeze un eveniment de la care oaspeții pleacă dezamăgiți… chiar dacă (să zicem) bugetul clientului ar fi fost extrem de mic, o gazdă bună fie nu ar accepta să-și asocieze locația, fie ar suplimenta ea însăși meniul, ca să nu lase o proastă impresie participanților.

Mi-am adus aminte, cu ocazia asta, de bancul (sinistru, recunosc, dar nu mai mult ca realitățile de față) în care un urmaș se duce la Pompe Funebre să-și îngroape mătușa, dar n-are bani nici de sicriu din stejar cu mânere de bronz, nici de sicriu de brad cu mânere de alamă… iar la bugetul pe care e dispus să-l aloce, specialistul îi recomandă soluția din titlu.

This entry was posted on Friday, June 25th, 2010 at 11:17 and is filed under Degustari, Restaurante, Romania noastra. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.