Archive for April, 2010

Micile și nevinovatele cascadorii de PR în lumea vinului

Friday, April 30th, 2010

Luat cu treburi, am uitat să notez aici o întâlnire interesantă, din categoria amintită mai sus: mici “cascadorii de PR”. Departe de mine gândul să critic sau să minimalizez așa ceva – dimpotrivă, astfel de inițiative mi se par interesante și adesea lăudabile, ba chiar eficiente.

Alaltăieri seară, la restaurantul Ginger de lângă Podul Grant din București, s-a produs o premieră: bloggerii pasionați de vin, împreună cu câțiva jurnaliști interesați de subiect, au fost invitați de către un producător din regiunea Dealu Mare să ia parte la ceva mai mult decât un obișnuit focus-group. În ambianța familiară a acestui restaurat, alături de niște bucate alese (poate trebuie să reamintesc că Ginger este gazda permanentă a întâlnirilor periodice ale unui grup de bloggeri pasionați de vin), invitații au devenit din degustători “făcători de vin”. (more…)

Alma Tobia Tinto de Autor 2004, un vin de poveste

Friday, April 30th, 2010

Aseară am avut plăcerea să mă întâlnesc, în camera de degustare de la Van Gogh Cafe din Centrul Vechi, nu doar cu câteva vinuri reușite, ci și cu câțiva oameni foarte simpatici, interesați de subiect. Din punctul meu de vedere, a fost o nouă ocazie să trăiesc o seară agreabilă, într-o atmosferă caldă și amicală. Ca minusuri (inerente oricărui început, cred) aș nota o oarecare lipsă de potrivire între tapasurile degustate și ordinea vinurilor în degustare, precum și temperatura ușor ridicată a vinurilor roșii, ca și o aerare necorespunzătoare a primului vin roșu al serii, Tobia Seleccion 2005. În rest, chiar pot spune că a fost o seară destul de reușită, pe care mi-aș dori-o repetată.

De notat un vin important, după părerea mea, despre care a scris și Răzvan Jurcă pe blogul lui, în urmă cu câteva zile.

Poate părea scump la 150 lei preț de raft, dar dacă îl compari cu alte vinuri bune din străinătate, la același palier de preț, de 37 euro, Alma Tobia 2004 Tinto de Autor își merită cu prisosință fiecare leu. M-a cucerit aseară cu intensitatea lui aromatică, dar și cu parcursul gustativ lung: vinul nu doar confirmă în gust toate senzațiile olfactive inițiale, ci capătă, la fiecare redegustare, noi calități. Concentrația de fructe negre de pădure, prune, smochine și cacao este însoțită de note vegetale adânci și discrete, tanini perfect maturi și o structură atletică. Vinul se dezvăluie la fiecare înghițitură, trezește senzații noi și proaspete și pare că se găsește încă pe o curbă evolutivă ascendentăsunt foarte curios cum se va prezenta peste 2-3 ani.

Aa, să nu uit! Camera de degustare de la Van Gogh merită o vizită chiar și dacă nu sunteți pasionați de vin. Iată în imaginea de mai jos doar intrarea, restul vă las să descoperiți voi!

Joi, degustare de Tobia la Van Gogh Wine Room (în Centrul Vechi)

Saturday, April 24th, 2010

Mă grăbesc, încerc “s-o dau primul”: joi, 29 aprilie, la Van Gogh Cafe din Centrul Vechi al Bucureştiului, în fosta cameră a tezaurului de la subsol, are loc o degustare de 4 vinuri spaniole Tobia (Rioja), însoţită de nişte tapasuri apetisante, pregătite special pentru această ocazie (felii de dovlecel cu miez de brânză feta stropite cu oregano, sfere de mozzarella şi roşii cherry traversate de busuioc proaspăt, pepene galben proaspăt îmbrăcat în jamon serrano, somon afumat pe pat de cremă de brânză fină şi rucola, bruschette cu tapenade old Amsterdam, roşii şi rucola, bruschette cu anchois pe pat de unt, roşie şi ardei gras, platouri cu struguri şi măr, presărate cu nuci).

Cum sunt un fan declarat al casei Tobia, nu pot decât să (more…)

Să vă grăbiţi, zic! La Christina, la Castel (Stârmina)

Saturday, April 24th, 2010

Aseară a fost prima întâlnire (şi a fost foarte plăcută), diseară este cea de-a doua (sper că nu şi ultima). În seria degustărilor iniţiate de Vinul.Ro la Hotel Christina din Bucureşti, ne-am întâlnit cu patru vinuri din gama Castel Stârmina, de la Vinarte: un Riesling, un Merlot, un Negru de Drăgăşani şi o Tămâioasă românească. Dar ar fi o mare nedreptate din partea mea să menţionez doar vinul, aş scăpa din vedere tocmai esenţa acestor întâlniri – şi anume felul în care vinul şi mâncarea se pot pune în valoare reciproc, uneori în cele mai neaşteptate feluri. Aseară am petrecut câteva ore extrem de agreabile împreună cu alţi pasionaţi de gusturi, şi vă invit să faceţi la fel diseară.

Am început cu un Riesling plin de prospeţime şi aromat, alături de creveţi, scoici gratinate şi pacheţele de primăvară, însoţite de două sosuri şi o salată rucola cu ardei iute, proaspăt, roşu, tocat mărunţel. Exploziv, de-a dreptul! (more…)

Medaliile Vinvest 2010

Tuesday, April 20th, 2010

În total, în urma Concursului de vinuri și băuturi alcoolice de la Vinvest, s-au acordat 49 medalii pentru vinuri și două medalii pentru băuturi spirtoase, am numărat eu în lista atașată comunicatului de presă de la finalul evenimentului. Iată lista compilată de mine (sper să nu fi uitat pe cineva, din grabă): (more…)

Vinvest 2010 – impresiile mele de la Salonul de vinuri

Monday, April 19th, 2010

Câteva lucruri mi-au reținut atenția la actuala ediție a Salonului de vinuri Vinvest, de la Timișoara.

În primul rând publicul, care a venit în număr destul de mare la Salon. Din păcate, încă sunt foarte mulți cei curioși să încerce doar vinuri albe, demiseci și demidulci. Mai în glumă, mai în serios, mi-a trecut prin minte că fiecare vizitator ar trebui să primească la intrare o foaie de hârtie în care să le fie explicate pe scurt calitățile fiecărui tip de vin, astfel încât să nu se mai ferească atât de încăpățânat de vinurile roșii și seci.

În al doilea rând, am remarcat o prezență destul de numeroasă a producătorilor, semn că iau în serios această oportunitate de contact cu posibilii consumatori: standuri frumoase, unele dintre ele frumos personalizate, preocupare de a arăta vinurile în condiții cât mai bune pentru a cuceri vizitatorii.

Ca vinuri, am remarcat cu această ocazie lansarea gamei de retail de la Davino, sub numele de Făurar: la un preț de raft previzionat a se situa în jurul a 19 lei, cred că am avut de-a face cu evenimentul sezonului în acest segment de preț. Mi-a mai atras atenția prima (după știința mea) Fetească neagră de la Domeniul Coroanei Segarcea, în gama pentru restaurante – un vin asupra căruia merită să revenim, fiindcă mi s-a părut mai mult decât promițător. Domeniile Dealu Mare Urlați au arătat o avanpremieră a viitoarei game Paganus – am încercat de aici o Fetească neagră, un Cabernet Sauvignon și un Muscat Ottonel interesante (sper doar că prețul va fi unul atractiv, care să încurajeze managerii de restaurante să-l includă în listă, fiindcă în lipsa unei mase critice de consumatori care să-l încerce, va avea aceeași soartă tristă ca și precedentele etichete de la această cramă, care îndoaie rafturile supermarketurilor fără să genereze consum). Rose-ul de la Rotenberg se conturează ca un produs cu personalitate foarte distinctă pe segmentul rose-urilor premium de la noi, cu notele sale aproape extreme de toffifee (caramel, alună, cacao) și parcursul gustativ apropiat de vinurile roșii. Noua Feteasca neagră Terra Romana de la SERVE-Vinul cavalerului mi-a prilejuit, în sfârșit, o surpriză foarte plăcută, după câteva dezamăgiri pe care le-am suferit în ultima vreme cu vinurile lor roșii, iar Jidvei a prezentat noul Sauvignon blanc, intitulat Nec Plus Ultra, pe care eu am decis să-l interpretez deocamdată doar ca un semn încurajator, dar timid (mai bine mai târziu decât niciodată) că au înțeles necesitatea de a-și înnoi portofoliul. Cotnari a adus la Vinvest o Tămâioasă interesantă iar cei de la Budureasca o Fetească neagră Origini la care n-am avut nimic de obiectat, deși știu că a stârnit reacții contradictorii din partea unor pasionați de vin.

Și nu pot să închei această notiță personală despre Vinvest fără să menționez unele dintre cele mai bune brânzeturi produse în România pe care le-am întâlnit : cele de la Lactitalia (curioșii pot da click aici, dar până nu gustă nu știu ce pierd).

Iarăși, o întâlnire cu bunătăți la Ginger

Wednesday, April 14th, 2010

Aseară s-a petrecut o nouă întâlnire din seria inițiată de Vinul.Ro în colaborare cu restaurantul Ginger. După Rieslinguri a fost rândul a trei vinuri franțuzești, dar de această dată n-am mai încercat să ne concentrăm atât de mult asupra diferitelor expresii ale vinurilor (era și mai greu, nefiind vorba de același soi, ca data trecută). Seara de ieri a fost mai degrabă consacrată, cel puțin din punctul meu de vedere, plăcerii de a vedea vinurile asociate cu mâncăruri pe care nu le poți găsi pe toate drumurile (ca să fiu mai exact, acest gen de mâncăruri poate fi găsit rar prin Bucureștiul nostru, și de regulă la prețuri mult mai mari).

Așadar, în ceea ce mă privește, fără să neglijez în vreun fel vinurile – care au fost cu toate peste medie – m-am lăsat bucurat aseară de niște experiențe noi de asociere vin-mâncare.

Am fost realmente delectat de farfuria din debutul serii (vezi fotografia alăturată, scuze pt calitate, a fost făcută cu telefonul), unde aroma grozavă ale feliilor de piept de rață (afumat in-house) – pe biscuiți de blini cu susan salată, brânză feta, ceapă caramelizată în aceto balsamico și roșii preparate cu miez de nucă – s-a împletit foarte armonios cu cele ale unui Gigondas 2004, Domaine E. Guigal (Cotes du Rhone).

Felul următor, pulpă de curcan dezosată, în lac de miere cu orez, tagliatelle de legume și sos picant de ghimbir și tamarind, a mers bine alături de un Chateau Rollan de By, Cru Burgeois (Medoc), deși mai multe voci prezente au reclamat sosul prea tare, care ar fi răpit din “puterile” vinului. Pentru mine a fost mai mult decât ok, a fost delicios.

La felul trei am mâncat unul dintre cele mai bune fileuri de berbecuț încercate de mine până acum, frumos făcut pe dinafară și roz la mijloc, cu cous-cous și praz crocant, alături de un sos picant de cimbru. Aici, poate, sosul de cimbru a diminuat cumva (în cazul meu) percepția asupra paletei aromatice a unui Chateau Marquis de Terme 2004 (Margaux) care cred că ar mai fi avut multe de spus, dacă i-am fi dat voie.

N-aș vrea să insist de această dată asupra vinurilor, așa cum am scris și mai sus: au fost foarte interesante,  și asta cred că e de-ajuns, pentru moment. Ce aș vrea să arăt, însă, este că aceste întâlniri de la Ginger devin, cu timpul, o frumoasă și veritabilă “școală a gusturilor”: sincer, spuneți-mi în câte locuri mai puteți încerca asocieri precum cele de mai sus sau de data trecută, alături de oameni interesați de aceleași lucruri, într-o atmosferă tihnită și amicală, la un preț sub 25 de euro? Asta n-ar fi fost posibil, cred eu, fără entuziasmul și implicarea creativă a celor doi proprietari de la Ginger, Doru Pencea și Cesar Filip.

Sper să ne vedem cu bine peste vreo trei săptămâni, tot la Ginger, pentru o “încercare de Pinot Noir”. O să anunțăm din timp și vă sfătuiesc ca, dacă v-a stârnit interesul ce-ați citit mai sus, să vă grăbiți să vă faceți rezervare, fiindcă numărul de locuri este limitat la 20.