Archive for October, 2009

Riesling italian Unique şi Fetească neagră Eclipse – recomandările săptămânii

Saturday, October 31st, 2009

Vă recomand săptămâna asta un Riesling Italian 2008 (Unique) şi o Fetească neagră 2008 (Eclipse), ambele din Dealu Mare, de la aceeaşi Cramă Basilescu, purtând semnătura unui vinificator din “noua generaţie” – Gabriel Lăcureanu – despre care sper că vom mai auzi.

Rieslingul italian Unique (sec, 13,8% vol alc) îmi vine să-l recomand fără rezerve, mi-a plăcut foarte mult echilibrul, vioiciunea şi vigoarea sa, iar notele aromatice de pomello (sau grapefruit, dacă vreţi) mi-au demonstrat că se pot obţine vinuri memorabile şi din acest soi.

Feteasca neagră Eclipse (demisec, 14,8% vol alc) aş recomanda-o în special celor care iubesc vinurile cu rest de zahăr. Mi-a plăcut foarte mult concentraţia de fruct (vişină, prună), curăţenia şi claritatea aromelor şi textura mătăsoasă. Cu senzaţia de dulce recunosc că nu m-am împăcat prea bine, dar e limpede că, indiferent de gusturile mele, e vorba de un vin bun.

Santomas Antonius Refosk, 2004

Saturday, October 24th, 2009

De această dată, recomandarea săptămânii i se datorează amicului Răzvan Jurcă – el mi-a semnalat foarte frumos acest vin şi cu el l-am şi băut. E vorba de un vin sloven, din Capodistria, de la o cramă de familie. N-o să mă străduiesc să-l mai descriu eu, fiindcă Răzvan a făcut-o mult mai bine:

“O minunăţie de roşu sec, aspru, tenebros şi complicat, din Primorje, vinificat 100% din Refosk. Vinul provine dintr-o podgorie mică (20 ha) din Capodistria, proprietate a familiei Glavina, viticultori de la 1800. Vinificator: maestrul Claude Gros din Nerbonne (Franţa). Un mare câştigător la puncte – 91 îi dau cu prisosinţă – un purpruriu închis cu bordură rubinie, arata ca un cupaj de Dornfelder cu un pic de Shiraz. Nasul, maiestuos, scoate în evidenţă fructe de pădure, marţipan, tabac, brusture, vanilie şi ciocolată amăruie. Gustul impresionant – foarte taninos, robust,
pe corp amplu, cu notă minerală, se deschide treptat din vişină  putredă şi migdale amare în măr verde, eucalipt şi fructe uscate. Stejarul (vinul este baricat în stejar sloven 26 de luni înainte de îmbuteliere) este bine integrat pe alcool puternic (14%). Postgust lung şi cald, aproape de un mare  marone, la bani mult mai puţini. Trebuie decantat cel puţin o oră înainte de a fi servit (la 18-20°C). Pretabil pentru învechire peste 15-20 de ani. Un vin de mare ocazie, cu adevărat impresionant, pe care îl văd la loc de cinste în pivniţa oricărui cunoscător care se respectă”.

Fetească regală Genius Loci 2006, Drăgăşani

Saturday, October 17th, 2009

Un vin rar, un vin foarte bun. Nu reuşesc să-mi dau seama dacă l-aş putea numi “un vin de autor”, atâta vreme cât însuşi autorul său l-a dedicat „terroir”-ului de unde provin strugurii (şi unde a fost fermentat şi îmbuteliat). „Genius Loci(Spiritul locului) este numele unei asociaţii de vinificatori din lumea întreagă care se străduiesc să redea în vinurile lor exact această identitate, expresivitate şi personalitate a locurilor de origine.

Strugurii de Fetească regală – mai bogaţi în tanini decât alte soiuri albe – dar şi fermentarea “tradiţională” în vas de lemn, dau acestui vin o structură puternică. Dacă la lansarea pe piaţă şi anul trecut vinul avea arome de citrice şi fructe exotice, acum a evoluat către nuanţe fine de flori de tei, îmbogăţindu-se prin apariţia buchetului de sticlă şi surprinzând prin rotunjime, echilibru şi vioiciune. Tuşele de lemn de stejar şi baton de vanilie oferă, în plus, un motiv pentru care sunt sigur că veţi trece acest vin la capitolul “întâlnirilor memorabile”.

Vinul săptămânii: Muscat Ottonel Budureasca, 2007

Saturday, October 10th, 2009

Vinul acestei săptămâni e mai degrabă o sugestie pentru doamne şi domnişoare, fiindcă este aromat şi demisec: Muscat Ottonel Budureasca, 2007 (Dealu Mare).

Ce m-a făcut atent a fost nasul – intens, tipic – de strugure dulce, bine copt şi un pic de floare de tei. Gustativ, are un atac mai degrabă moale, discret, dar e relativ bine echilibrat – nu “trenează” şi aroma se păstrează curată. Un plus de aciditate i-ar fi făcut un mare bine, însă e un neajuns compensat, după părerea mea, de celelalte calităţi – intensitate, claritate a aromei, corpolenţă satisfăcătoare.

Un Riesling de încercat, cât îl mai găsiţi

Saturday, October 3rd, 2009

Helmut Hanka Riesling Kabinett 2006 (sec, 12,5% vol alc, din Rheingau). L-am cumpărat cu 35 lei de la Ethic Wine, pe George Călinescu 52, lângă Spring Time-ul din Floreasca. Citisem despre el pe blogul lui Mihnea Mironescu, aşa că am zis să-l cumpăr. Şi, la banii ăştia, nu mi-a părut rău deloc (mulţumesc, Mihnea!), deşi am avut plăcerea să beau şi Riesling-uri mai bune.

De ce recomand acest vin? În primul rând, pentru mirosul-şcoală, după părerea mea (deşi m-am convins demult că acest soi de struguri e atât de versatil încât poate surprinde printr-o varietate largă de evoluţii olfactive): am regăsit cu mare plăcere un vin vioi, cu influenţele “petroliere” despre care am mai vorbit (mineralitatea asta mi-a trezit nostalgii), cu note de miere şi flori de câmp uscate.

Gustativ, are un atac foarte bun, este vag “frizante” iar aciditatea ridicată menţine vinul lăudabil de proaspăt şi vioi, având în vedere că este din 2006 (iarăşi, o trăsătură definitorie a Rieslingurilor de calitate). I-aş reproşa, dar numai dacă aş fi foarte “pricinos”, o senzaţie de corpolenţă neaşteptat de uşoară prin comparaţie cu aşteptările generate de mirosul foarte evoluat şi intens. Altfel, este un vin armonios. În gură, dă senzaţia că are un rest de zahăr, aşa încât amatorii de “demiseci” de pe la noi ar trebui să fie de-a dreptul fericiţi dacă încearcă un astfel de vin.

PS Scuze pentru calitatea imaginii, e făcută cu telefonul mobil.

Un proiect-pilot de promovare a somelierilor

Saturday, October 3rd, 2009

Este aproape o axiomă că piaţa românească a vinului este imatură, în toate verigile ei. Acest adevăr, cunoscut tuturor actorilor importanţi din domeniu, este şi principalul motiv pentru care am decis să organizăm prima evaluare profesionistă a pieţei, cu ajutorul unor judecători imparţiali, neinfectaţi de prejudecăţi şi false legende – prin intermediul „Premiilor de excelenţă Vinul.Ro”. Scriind mai demult despre eveniment, am fost mirat să constat, după şapte ani de când vorbesc cu diferiţi oameni din domeniu, că o evaluare critică a vinurilor disponibile la raft a lipsit cu desaăvârşire de la noi din ţară. Aşa cum am mai spus, îmi este imposibil să pricep chiar şi azi de ce un astfel de demers – constructiv, după toate părerile – nu a avut deja loc. Pare cel mai firesc lucru să încerci o evaluare calitativă în funcţie de interesul clientului, a celui care plăteşte cu banii lui un produs. (more…)