Citeam mai devreme o postare a amicului Bogdan, despre “tigrul financiar” rusesc. El vorbeşte despre oportunităţile uriaşe (indiscutabile, după părerea mea) ale pieţei ruseşti din prisma business-ului online , iar eu mi-am adus aminte că orice “asociere” cu Rusia prezintă – nu-i aşa – şi riscuri, nu doar oportunităţi. Ceva despre care ar putea spune mai multe vecinii din Republica Moldova sau “megieşii îndepărtaţi”, din Gruzia, care s-au trezit la un moment dat că le fuge pământul de sub picioare. Ambele ţări depindeau în mod substanţial de exporturile de vin către piaţa Federaţiei Ruse, ambele s-au văzut – brusc şi aproape fără preaviz – că piaţa rusă li s-a închis în nas. Iar pierderile au fost colosale.

Până la urmă, e vorba de credibilitate. Indiferent ce “comoară” te-ar putea aştepta pe o astfel de piaţă, e mai sănătos să vezi întâi dacă “tigrul” despre care vorbeşte Bogdan nu cumva e foarte flămând sau dacă n-are cumva o “agendă dosită” (eventual una cu coperţi cartonate), cu care să-ţi tragă una peste fălci când te aştepţi mai puţin

Am impresia că Rusia e, într-adevăr, o piaţă. Uriaşă. Dar, dacă nu ai cumva un spirit antreprenorial de-a dreptul aventurist sau dacă nu cunoşti ceva mai bine realităţile de-acolo, e nevoie de multă precauţie pentru a aborda o astfel de oportunitate.