M-am tot intrebat de ce pe contraeticheta scrie de cel putin (?!?) 2 ori “struguri”… Probabil fiindca bulgarii auzisera si ei bancul cu batranul podgorean care ii spune fiului “secretul vietii”, pe patul de moarte: “vinul se face si din struguri, fiule!”

Cu acest Mavrud (soi traditional al vecinilor din josul Dunarii), bulgarii nu se fac deloc de rusine – ba chiar dimpotriva, e un motiv de lauda

Habar n-am cat costa la ei, fiindca nu l-am cumparat eu, ci l-am primit cadou prin bunavointa unui prieten, dar la noi (tinand cont si de faptul ca suntem o piata atipica) un asemenea vin sigur s-ar vinde cu peste 40 de lei (in functie de ce scrie pe eticheta si de abilitatile vanzatorului de a-si lauda marfa, suma asta s-ar putea dubla cu usurinta, avand in vedere ce ofera vinurile rosii considerate “de referinta” pe rafturile supermarketurilor de la noi).

Dar sa revin la vin: intr-adevar, cum scrie si pe eticheta, primul nas te duce cu gandul la struguri rosii bine copti – aproape ca se simt pielitzele boabelor incinse de soare. La prima degustare, atacul vinului este ferm, usor alcoolic (13,5% alc), dar dupa cateva minute de aerisire sanzatia alcoolica se estompeaza, lasand locul unui gust de visine supracoapte, ba chiar visine din visinata. Am mai simtit o impresie de coacaze care completeaza profilul aromatic al Mavrudului Todoroff, iar notele clare de piper verde proaspat rasnit il fac delicios si potrivit pentru mancare, nu doar de degustat.

Daca ar fi sa-l incadrez undeva, vinul de saptamana asta mi se pare mai degraba facut in stilul “Lumii noi”: este ofertant si direct, necomplicat, cu o fructuozitate evidenta, echilibrat si “easy-drinking”, nu incearca sa pretinda de la degustator foarte multa atentie, ci urmareste sa produca satisfactie fara sa ceara “jumatate din imparatie” la schimb, asa cum adesea se intampla cu produse mai titrate din podgoriile europene. Bun! Felicitari vecinilor!