Zău dacă ştiu despre ce să scriu mai întâi, când vine vorba de lansarea de aseară, a ediţiei limitate Fatum de la Murfatlar.

Să zic – vorba unui prieten din industria advertisingului – că “băieţii ăştia chiar ştiu să facă show” (de la punerea în scenă spectaculoasă dar discretă, cu toate că ideea de piedestaluri pentru sticlele de vin şi proiecţii holografice ar putea sugera altceva?!?).

Să zic despre monologul maestrulului Horaţiu Mălăele (pe care nu-l mai văzusem demult dar care e limpede că devine – ca vinul bun – mai rafinat şi mai complex odată cu trecerea timpului)?

Să zic de show-ul auto din parcare – erau acolo de la Maseratti şi Hummer până la mici dar cochete Fiat-uri Seicento sau Mini-uri? Sau de câteva toalete feminine cel puţin la fel de spectaculoase?

Nu! O să vorbesc puţin despre ediţia limitată Fatum, mai exact despre această primă lansare din gamă: Cabernet Sauvignon. Ideea prinde, în mod clar: deja am constatat de aseară că diversitatea de stiluri abordate pe etichete “împarte publicul” – între cei care se amuză sau cad pe gânduri la vederea hărţii umplute cu carne tocată de Tudor Prisăcariu – un posibil “decupaj de România” -, cei care caută să descifreze semnificaţiile “Fumului” alb-negru al lui Cosmin Bumbuţ şi cei seduşi de punerea în scenă kinky a “Goldessei” celor de la Carioca – o altă abordare a relaţiei amoroase moderne şi totuşi veche de când lumea – cu “săracul om bogat” devenit pradă pentru amazoanele sexului.

Şi vinul, în sine, observ, stârneşte deja polemici: între cei care încă se îndoiesc că un Cabernet poate arăta astfel, care se întreabă “cum e posibil?”  să promovezi la acest nivel, de colecţie, ceva suplu, ce contravine gustului tradiţional pentru vinuri roşii “monumentale”, “arhitecturale”, şi cei care se declară deja convinşi de această primă încercare, de lejeritatea cu care poate fi băut în asociere cu mâncăruri diverse şi de curajul de a impune în acest segment un vin care sfidează prejudecăţile.

Orice noutate, cred, e destinată să polarizeze spiritele în măsura în care se adresează unui public selecţionat, iar din astfel de “înfruntări” se naşte şi progresul, şi educaţia. Cu cât mai multe păreri, cu-atât mai largă “plaja” de selecţie şi oportunităţile de satisfacţie. Şi asta face parte din destinul oricărei încercări.