Gata, s-a terminat cu latino-loverul atât de mediatizat şi promovat de star-systemul hollywoodian. Gata şi cu jucăriile de pluş… gata cu “Mitzi”, “Pitzi”, “Iubi” şi “Mumu”, gata cu siropul! A new king is in town: the Scottish Lover (nu, nu e ca-n bancul cu “Nu sunaţi, ieşim noi din când în când…”, e pe bune). Dacă nu mă credeţi, luaţi de citiţi alături!
Archive for February, 2009
Latino lover is dead. The Scottish Lover rules now!
Friday, February 27th, 2009Riesling Carl Reh Limited Edition 2005
Friday, February 27th, 2009Ziceam săptămâna trecută că voi posta aici, în fiecare vineri, câte un vin care mi s-a părut deosebit. Mie sau colegilor mei de la Vinul.Ro.
Ei, bine, săptămâna asta mi-a plăcut un Riesling: Carl Reh Limited Edition 2005. Cred că am mai spus, Rieslingul german, Riesling de Rin, nu are nicio legătură cu cel “italian”, care este cunoscut şi cultivat în România. Dar chiar nicio legătură: cel german poate da naştere unor vinuri (albe, evident) cu corpolenţă deosebită, cu structură impresionantă, cu o expresivitate aromatică pe care eu, unul, n-am mai întâlnit-o la vreun alt soi alb (de la aromele citrice sau ierboase la cele de caisă, piersică, fructe exotice, sau minerale). De asemenea, în funcţie de aria de provenienţă şi de priceperea vinificatorului, din soiul Riesling de Rin se pot obţine vinuri seci, demiseci, demidulci sau dulci (ca să nu vorbim de celebrele eiswein – din struguri recoltaţi îngheţaţi bocnă), de băut tinere sau care evoluează superb la învechire.
Rieslingul Carl Reh despre care spuneam că m-a impresionat săptămâna asta este unul sec, cu un corp mediu dar armonios clădit, cu evoluţie frumoasă în sticlă – se simte piersica şi note de miere de albine, dar şi un buchet de sticlă destul de complex, care le înglobează pe cele menţionate anterior într-un mod agreabil şi le oferă în acelaşi timp un plus de complexitate, de rafinare. Gustativ este destul de vioi iar tonurile de miere se simt şi mai pregnant decât la nas, completate de o uşoară mineralitate, de piatră (şi nu de tipul kerosenului, cum am întâlnit la alte Rieslinguri foarte bune). N-aş putea zice că excelează prin lungime, însă este un vin care “spune” ceva în gură, activează toate ariile gustative (probabil ştiţi, gusturile sunt percepute de zone diferite ale limbii) şi înveleşte bine toată gura, fără nicio senzaţie dezagreabilă. Postgustul este curat şi plăcut. Din câte ştiu, se găseşte la Vinexpert la un preţ de aproximativ 50 RON, dar e posibil să-l mai găsiţi şi în alte părţi.
Dacă vreţi să mai citiţi şi alte recomandări, colegul Valentin Ceafalău tocmai a postat pe blogul lui câteva, le puteţi citi aici.
Vinuri rosii bune din Romania
Thursday, February 26th, 2009Publicam, in urmatorul numar al revistei tiparite Vinul.Ro, un material destul de amplu despre asa-numitele “vinuri high-end”. Totul a pornit de la intrebarea noastra, adresata catre vreo 18 producatori, manageri de restaurante, oameni de marketing etc – daca exista sau nu vinuri romanesti de lux. De lux, de mare lux, de high-end sau cum vreti sa le spuneti. Afara, astfel de vinuri se vand la preturi care ating uneori zecile de mii de dolari pe sticla.
Sigur, multi dintre noi stim sa numim rapid catava vinuri rosii romanesti considerate foarte bune – gen Domain Ceptura Rouge, Prince Matei, Cabernet Soare, cateva Stirbey-uri, La Cetate, La Putere etc. Dar exista vinuri cu-adevarat high end la noi? Sau doar vinuri bune, cu pret mare?
Nu va speriati, n-o sa va dezvalui aici deznodamantul demersului jurnalistic al colegului Valentin Ceafalau, cel care semneaza articolul. Am vrut doar sa va anunt de existenta acestui material interesant, dupa parerea mea. Si sa va mai spun ca, tot in numarul urmator al revistei, avem si-o degustare de vinuri rosii romanesti disponibile in restaurante, intre care si cele enumerate mai sus.
Daca viata ta ar fi un articol, ce titlu i-ai da?
Thursday, February 26th, 2009“Viata mea e un roman”! Ati auzit, cu siguranta, replica asta. Lasand deoparte probabilitatea ca expresia sa fie perorata, cel mai adesea, de felurite specii de cretini urbani sau in curs de urbanizare, sunt sigur ca exista si indivizi pentru care asertiunea de mai sus are valoare de adevar. Dar ce ma intereseaza mai tare este intrebarea din titlu? “Daca viata ta ar fi un articol de presa, ce titlu i-ai da?” Evident, pot merge mai departe si sa ma intreb: “daca viata ta ar fi un articol de presa, ce personaje ai pastra in poveste, ce intamplari. Ce concluzii?”
Altfel de wine challenge
Thursday, February 26th, 2009Vreau sa semnalez aici o intamplare petrecuta ieri, la Iasi, si care ar putea cadea cu usurinta in zona evenimentelor de importanta redusa – ceea ce mi s-ar parea o eroare: magazinul de vinuri Good Point a organizat o intalnire cu clientii, pentru ca acestia sa deguste, in orb, 51 de vinuri vrac. In urma acestei degustari, managerii magazinului le vor alege pe cele mai apreciate 6 vinuri, pe care le vor comercializa in perioada urmatoare.
Evident, clientii n-au fost lasati de capul lor, ci au fost si doi specialisti care au furnizat explicatii despre vinurile degustate, insa dupa ce acestea au fost evaluate, astfel incat judecata clientilor sa nu fie influentata de vorbele specialistilor. De ce mi se pare important? Pentru ca, iata, asa se creeaza o miscare de idei, un entuziasm, o coparticipare a clientilor, un sistem care educa si care implica, intr-o masura destul de mare, fidelizarea unui public fata de vin. Ce-ar fi daca fiecare magazin de vinuri varsate din Romania ar face astfel de evenimente, din cand in cand, macar cu o mica parte dintre clienti?
Show gastronomic plin de miez
Wednesday, February 25th, 2009Ieri, la Centrul pentru Excelenţă în Gastronomie şi Tehnologie Alimentară de la sediul Federaţiei Bucătarilor din România a avut loc un eveniment aparte. Nu mă refer aici neapărat la semnarea înfrăţirii dintre federaţia Bucătarilor din România şi Associazione Professionale Cuochi Italiani, ci mai ales la show-ul gastronomic (de excepţie pentru România) susţinut cu această ocazie de Roberto Carcangiu.
Cum spuneam, dincolo de semnificaţia “oficială” a acestei iniţiative culturale (vă rog să mă credeţi, “cultural” nu e deloc un termen exagerat), menite să promoveze gastronomia în rândul bucătarilor români, dar şi în rândul publicului larg, mi s-a părut un eveniment plin de miez: Antonio Passarelli (pe care-l cunoaşteţi de la TVR) a rostit câteva cuvinte care mi-au mers la inimă (citez din memorie, scuze): “Am decis să declar război fructelor de mare şi altor ingrediente de acest tip. Niciun restaurant nu serveşte, de pildă, ciorbă de lobodă… sau leurdă. Este o ruşine! Cred că a venit vremea să reinventăm aceste ingrediente locale, care fac parte din specificul acestei ţări şi din cultura gastronomică românească“.
Una dintre cele mai simpatice (şi totodată adevărate) ilustrări a caracterului esenţial cultural al gastronomiei a fost dată de Roberto Carcangiu: “Aveţi grâu în România? Dar roşii? Şi de ce n-aţi inventat pastele cu sos de roşii? Sau de ce nu le-au inventat chinezii?“. Departe de vreo intenţie de ridiculizare (ba chiar dimpotrivă) la adresa gastronomiei româneşti, aceste întrebări retorice demonstrează că, din aceleaşi ingrediente, popoare diferite, cu culturi şi istorii diferite, creează valori diferite. Dar foarte demne de apreciere.
Aş mai menţiona un singur aspect legat de întâlnirea de ieri, oarecum ironic: în timp ce între Bucureşti şi Roma cresc tensiunile legate de tratamentul infractorilor români (şi al celorlalţi români trăitori în Italia), iată că schimbul cultural profund continuă, chiar şi prin eforturile aproape anonime ale unor… bucătari.
De îndată ce voi face rost şi de link către un material filmat la eveniment o să-l postez aici.
Degustare de vin şi ciocolată
Wednesday, February 25th, 2009
Tocmai când mă întrebam ce se mai întâmplă nou în Bucureşti, primesc un mail de la nişte mai vechi prieteni – importatorii de ciocolată Zotter: mâine (joi, 26 februarie), de la orele 18.00, are loc o degustare de ciocolată de manufactură Zotter şi vinuri. Totul se întâmplă la Grano Italian Fine Food Shop & Wine Bar, pe Intrarea Tudor Ştefan 53-55, tel 021-231.23.86, adică la adresa de-alaturi.
Părerea unui expert despre vinurile Tobia
Monday, February 23rd, 2009Scriam în urmă cu câteva zile despre degustările de Tobia de la magazinul Good Point din Iaşi. Organizatorii au făcut acum şi un scurt “film al evenimentului”, pe care îl puteţi vedea mai jos.
Dincolo de filmuleţ, altceva mi se pare mult mai important, şi anume aprecierea pe care a făcut-o la adresa unora dintre vinurile Tobia profesorul Valeriu V Cotea: “Am descoperit în aceste 9 vinuri degustate din gama Tobia cel puţin două care m-au impresionat în mod deosebit. Şi, credeţi-mă, am degustat până acum mii de vinuri din toată lumea şi nu fac foarte des astfel de aprecieri“
Două vorbe despre Şarbă
Sunday, February 22nd, 2009De ieri, prin amabilitatea celor de la Radio Iaşi, am început un mic proiect de comunicare şi de promovare a vinului: la fiecare două săptămâni, sâmbăta dimineaţa, în jurul orei 9.30, vorbesc despre vin cu realizatorul emisiunii, dl Sorin Iliescu. Cu fiecare astfel de ocazie, un ascultător al postului de radio care sună şi răspunde la o întrebare legată de discuţia noastră poate câştiga un abonament pe un an la revista Vinul.Ro. Ieri, în prima astfel de intervenţie radiofonică, am vorbit despre un soi care a început să fie promovat din ce în ce mai mult la noi: Şarba.
Cum probabil se va auzi din ce în ce mai mult despre Şarbă, am încercat să aflu mai multe şi am avut şi ocazia să degust câteva vinuri din acest strugure. Ce-am constatat la degustare: dacă este vinificat curat, vinul are o aromă clară şi plăcută de trandafir de dulceaţă. Aromă care, însă, tinde să dispară odată cu trecerea lunilor. Unde dispare şi de ce? – nimeni n-a putut să-mi răspundă la această curiozitate. Se pare că nici viţa de vie din acest soi nu este prea rezistentă, la rândul ei, având o durată de viaţă de numai aproximativ 20-25 de ani. Vinurile din Şarbă pe care le-am degustat până acum erau vinuri uşoare, fără un conţinut alcoolic prea ridicat şi cu o corpolenţă subţire. Vinuri de băut uşor, atunci când sunt tinere. Aroma despre care vorbeam sunt sigur că va fi pe placul multora şi cred că nu sunt puţini aceia care vor alege acest vin, de pildă, pentru o nuntă unde e nevoie de un demisec uşor şi parfumat, de băut pe tot parcursul nopţii.
Ce-am mai aflat? Că acest soi este unul de dată recentă (câteva zeci de ani) şi că a fost obţinut de specialiştii de la Staţiunea de Cercetări Viticole de la Odobeşti prin încrucişarea de Tămâioasă românească şi Riesling. Mai departe, descoperiţi voi.
* Mulţumesc pentru ajutor cu degustarea şi cu informaţii dnei Mariana, de la Casa de vinuri Gîrboiu, şi prietenului Alin, de la Vincon Vrancea.
Cabernet Sauvignon La Putere 2004, Recas
Friday, February 20th, 2009Am hotărât sa public, începând din această vineri şi pe cât posibil săptămânal, câte o descriere de vin care ne-a impresionat – pe mine sau pe colegii mei din juriul revistei. Fac de la început precizarea că NU întotdeauna aceste descrieri de vin îmi vor aparţine (de pildă chiar şi în cazul de faţă, vinul a fost degustat în cadrul juriului, descrierea fiind consemnată de colegul meu Valentin Ceafalău). Trebuie să mărturisesc că datorez această rubrică lui Ioan T Morar, cel care mi-a dat ideea în urmă cu aproape un an si care de atunci mă găzduieşte sâmbăta, cu generozitate pe blogul lui, făcând astfel subiectul “vin” mult mai popular.
Cabernet Sauvignon 2004 – La Putere (DOC Recaş, 13 % vol. alc) este un vin cu o culoare foarte frumoasă, strălucitoare. Tonurile aromatice de lemn şi fructe roşii confiate sunt întregite de nişte nuanţe uşor iodate. Parcursul este mediu, intens, cu note de vişine, piper şi miere, dar finalul lung lasă în gură o urmă delicată, inconfundabilă de vişine negre.
Într-o degustare comparativă la care au participat aproape 24 de vinuri roşii româneşti din categoria “de găsit mai mult în restaurant”, acesta s-a clasat pe locul al doilea, cu 85 puncte (în traducere, între 80 şi 89 de puncte înseamnă “vin peste medie, de recomandat oricui”).
Loading ...
