Drajii mei,
Am ajuns asara la Chioln, cea ce va doresc si voua finca aci ie codrii verzi de bra… Nu, nu!, am gresit…
De la inceput: inca de la sfarsitul lui august mi-am luat bilete de avion ca sa fiu sigur ca-mi petrec inceputul de decembrie in Germania. Oriunde in Germania, fiindca in perioada asta sunt organizate Targurile de Craciun in pietele oraselor si totul e luminat ca-n basme si miroase grozav, a vanilie, scortisoara si multe-multe bunatati. S-a nimerit sa fie Koln si sunt foarte fericit din pricina asta, caci exista aici un centru vechi maaaare-mare de tot, te poti plimba cu orele si tot nu-l termini.

Evident, unul dintre scopurile ascunse ale “proiectului” a fost sa particip la o… Olimpiada discreta (cam ca masoneria), un fel de “fight club”… cu ciolane de porc, varza murata calita si ce s-o mai nimeri. Va dati seama, dragii mei, toata vara m-am crezut Brad Pitt si am facut multe antrenamente, iar lucrul asta s-a vazut:am reusit sa trec aseara de “calificari”, la Haxenhaus am Rhein, o bodega care se lauda cu o istorie de la 1261. Prima etapa a competitiei s-a lasat cu o usoara accidentare pentru “atletul reprezentativei romanesti” (adica EU), din cauza unei bucati de sorici fierbinte care s-a lipit, pardalnicul, exact de cerul gurii, unde a ramas cu incapatzanare, in ciuda unei mari halbe de bere rece pe care am trimis-o urgent in apararea papilelor mele. Drept pentru care azi imi atarna tot felul de bucati de piele prin gura, ca stalactitele (sau stalagmitele) prin pesteri.

Sigur, cunosteam de la inceput riscurile presupuse de o astfel de viata sportiva, asa incat n-o sa auziti plangeri din partea mea… Am vrut doar sa va pun la curent si sa va asigur, dragii mei, ca in ciuda vicisitudinilor “atletul” continua lupta, incercand sa reprezinte Romania cu cinste. Cam atat de la Koln, Cristian, ai legatura!