In urma cu vreo 4 ani, intr-o imprejurare legata de organizarea unor evenimente in aer liber (concerte etc) am ajuns in contact cu doi dintre primarii de mari orase din Romania: Emil Boc, de la Cluj, si Radu Mazare, de la Constanta. Cred ca merita sa povestesc pe scurt aceasta experienta, mie mi se pare interesanta, mai ales ca e vorba de lucruri traite “la prima mana”. Sper sa nu fiu acuzat nici ca iau partea vreunuia, nici a celuilalt. Precizez ca nu simpatizez cu niciunul, si nici cu partidele pe care cei doi le reprezinta.

1. La Cluj-Napoca: intalnire cu Emil Boc la biroul lui din Primarie, expus pe scurt motivul vizitei… Omul, foarte interesat, isi adusese caietul de note cu el, a inteles rapid despre ce e vorba, s-a declarat de acord, a chemat-o pe sefa de protocol a Primariei (cred ca asta e functia, sper sa nu gresesc). I-a spus doamnei cu pricina despre ce e vorba, i-a inmanat proiectul respectiv, a rugat-o sa acorde tot sprijinul Primariei pentru organizarea evenimentului, s-a facut schimbde numere de telefon mobil, ea si-a notat in propriul caiet etc. Perfect!

2. La Constanta: Radu Mazare e de negasit, plecat din tara. Panica… evenimentul urma sa aiba loc peste 4 saptamani si era nevoie, ca peste tot, de o gramada de autorizatii, avize etc. Echipa de organizare a proiectului ajunge, intr-un final, la un responsabil din Primaria Constanta, el spune ca trebuie sa discute cu Mazare pentru a obtine acordul lui si abia apoi poate da un raspuns. Ia proiectul la subsuoara si spune ca va suna el saptamana viitoare inapoi, sa dea un raspuns. Dah, bine… La ce zvonuri se vehiculeaza “in piata”, despre spagi peste spagi, interventii etc, e clar ca va fi greu…

Pana aici e limpede, nu? Era clar, doua stiluri diferite de discutie, una foarte umana, calda, binevoitoare (la Cluj), alta birocratica, fara o persoana de contact cu competente clare, “va mai sunam noi”, bla-bla… Interesant este deznodamantul… sau pentru mine, cel putin, el spune ceva despre stilul de organizare al fiecaruia.

Ei, bine, la Cluj nu s-a rezolvat NIMIC: persoana de contact indicata de primarul Boc n-a mai raspuns cu saptamanile la telefon, cand in sfarsit a raspuns nu si-a amintit ABSOLUT nimic din TOATA discutia, avizele au iesit cu intarziere si cu mari emotii, implicarea Primariei (care era partener si co-organizator) nu s-a concretizat prin NIMIC: institutiile din subordinea Primariei nu stiau nimic, responsabilitatea era pasata ca o pisica moarta, de la unul la altul. La Constanta, exact in timpul stabilit, persoana de contact a spus ca are acordul primarului Mazare si ca totul este in regula, evenimentul se va organiza cu tot sprijinul Primariei. Mai mult, pe masura ce se apropia evenimentul si organizatorii, panicati, sunau la Constanta sa afle ce trebuie sa mai faca ei, responsabilul local spunea ca totul este organizat de ei, din moment ce Primaria s-a angajat sa co-organizeze evenimentul. Au organizat totul atat de bine incat, in afara de amenajarea spatiului pentru concert etc, care era normal sa cada in sarcina initiatorilor proiectului, n-a mai fost absolut nimic de facut. Si, apropo de spagile de la Constanta, la sfarsitul evenimentului Primaria a dat si o masa de multumire initiatorilor proiectului. Deci, fara spaga si totul a mers ca uns!

Mie mi se pare interesant.

Ce barbati de stat mai dau si vremurile astea moderne, la romani… Ce Leonidas, ce Alexandru Macedon, ce Burebista, ce Iulius Cezar?!? Noi avem aici, in Romania, ceva nou, ceva nemaipomenit: politicianul cu batic, dupa modelul babelor care stau la poarta, dau din gura ca graurii si-si pun mana la gura cand se hlizesc ca proastele-n targ. Astea ne sunt modelele politice?!? Astea-s figurile charismatice, care ar trebui sa coaguleze energiile pozitive ale unei natiuni? Maimutzoi din astia ar trebui sa mergem noi sa votam?
Mai intai, l-am avut pe “bonjour, tristesse” ala cu tzacalie, universitarul melancolic cu cioc care, dupa ce ne-am pacalit si l-am votat, s-a dat barbateste deoparte si ne-a zis “Pardon!, m-a invins sistemul”, si-a pus palma-n cur si-a iesit in decor, de unde se mai sumetzeste si-acum, din cand in cand, sa ne spuna el ce si cum pe la televizor. Dup-aia, matrozul pilangiu si certaretz care n-are “manere” si se sfadeste cu toata lumea care-i iese in cale… Stolojan, cu figura lui de “intors cu cheia”, care a reusit sa ne-arate fatzete noi, nebanuite, ale ridicolului. Acum, asta micu’ de Boc, un alt cavaler al tristei figuri care acum catava vreme spunea ca nu si-ar lasa primaria si cetatenii pentru un post de ministru (dar de prim ministru?!?).
Asa-s de buni politicienii nostri, ca am impresia ca nici macar prostiile si ticalosiile nu-s in stare sa si le duca la bun sfarsit, daramite vreun proiect serios.
Punem pariu ca in cel mult 2 ani auzim aceleasi slagare, remixate? Iar cu sistemul, iar cu mostenirea, iar cu tradatorii de la PSD (PNL, PC ETC).
Iar analisti politici de larga respiratie, tot felul de steliantanasi, mihaitatulici si alti cristianparvulesti se vor stradui din nou, in direct in fata natiunii, sa descifreze (si sa ne explice in detaliu) ce si cum…
Despre Boc, cineva zicea ca atunci cand era mic, era asa de mic ca taica-sau era nevoit sa-l bata cu cureaua de la ceas. Eu zic ca nici acum nu-i tarziu.

Mereu ma uimeste ce constructii mentale uluitoare sunt in stare sa creeze oamenii, doar ca sa-si fereasca ego-ul de orice umbra de indoiala, de orice umbra de greseala. Cum punem noi piatra peste piatra, cum fasonam zidurile, cum le lustruim chiar si cu limbile, doar-doar om reusi sa starpim pana si fantoma indepartata a posibilitatii ca ne-am inselat la un moment dat. Cum ne cuibarim noi comod inauntrul acestor edificii si cum ne leganam in iluzii, sugand cu ravna din degetul propriei suficientze…

Iar dupa asta, fericiti, ne inchinam cu entuziasm la “catedralele dreptatii”, fara sa ne dam seama ca de fapt ne-am umerit mintzile construind doar ziduri care ne indeparteaza de noi insine.

Cand ar fi atat de simplu sa judecam doua secunde si sa recunoastem c-am gresit.