Stiti piranha, nu-i asa?!? Pestisorii aia de pe Amazon, cu dinti ascutiti si apetit urias, care ataca in haita si pot dezosa complet un bivol in cateva minute.
Ei, bine, aseara am vazut – in carne si oase, sau mai bine zis in ruj si costum office – ruda mai evoluata a pestilor piranha. “Intalnirea cu destinul” meu de explorator al vietii pe pamant a avut loc la un frumos restaurant bucurestean din apropierea Casei Poporului, Palladivm (http://www.palladiumcafe.ro). Erau acolo 4 persoane la o masa, figuri tipice de avocatzei, lobbysti sau cum s-o mai denumi acum increngatura asta evolutiva, in costume, frizuri perfecte, dinti multi si sanatosi la vedere, ceasuri scumpe etc. Cand i-am vazut, mi-am amintit brusc bancul cu avocatul care, ajuns la Poarta Raiului (?!?) il intreaba pe Sfantul Petru: “De ce m-ati luat, Preasfinte? Am acasa 2 copii, o nevasta iubitoare, n-am decat 53 de ani…” La care Sfantul, dupa ce-si consulta registrele, ii raspunde: “Imi pare rau, dar dupa numarul de ore facturate clientilor reiese ca ai 83!”
Sa revenim, insa, la Palladivm si la specacolul de-acolo: dintre cei 4 avocatei, am distins si o domnisorica. Era si imposibil sa n-o remarci: dischisita, blonda, parul regulamentar indreptat cu placa, taior si fusta, ciorapi negri de matase, pantofiori frumosi cu toc. Ei, bine, si-a varat mancarea cu amandoua mainile in gura (din cand in cand cu stanga se mai tinea de par, sa nu-l inmoaie in farfurie). Avea si apetitul si manierele unui carutas care n-a mai vazut mancare de 3 zile, de-a dreptul dezgustator… La final, si-a scos din posetutza rujul si-o oglinda si s-a apucat sa se rujeze la masa, cu capul ridicat, sa nu cumva s-o rateze vreun potential privitor. Si-a rotunjit cu grija buzele subtiri si i-am multumit lui Dumnezeu ca n-au taiat-o cumva si alte nevoi fundamentale pe care sa le execute in public, la o ora de maxima audienta.
A mai fost un motiv pentru care mi-am adus aminte bancul cu avocatii: preturile de la Palladivm. O portie de cotlete de berbecut pane cu rucola si cartofi cu rozmarin, un risotto cu funghi si o friptura de vita, 2 sticle de vin si 3 deserturi plus 3 ape plate la 0.33 au facut 4,2 milioane (420 RON). Un plus pentru restaurant la capitolul amenajari interioare, un mare minus din cauza ca mancarea s-a ridicat doar la calificativul “decent”, nu mai mult. Lista de vinuri continea niste optiuni interesante (Davino, Serve, Vinarte), dar alaturarea de Brunello di Montalcino (Banfi) si JP Chenet-uri de alimentara mi s-a parut complet nefericita. Ospatarul cred ca avea tren undeva, ca ne-a grabit cu comanda de abia am apucat sa ne tragem sufletul. Cam asta ar fi de zis si despre Palladivm, ca sa nu va.fi plictisit pana aici doar cu descoperirile mele in domeniul Teoriei Speciilor. Ca o concluzie, eu la Palladivm n-o sa ma mai grabesc prea curand, ci doar cand o sa aud ca la capitolul “bucatarie” si la preturile pe care le au, au evoluat catre niste preparate mai elaborate si mai inventive.