In doua zile si jumatate aici, la Barcelona, am vazut doar de trei ori scandal sau comportamente ciudate pe strada: odata cand suporterii unei echipe portugheze care avea meci aici plecau de la hotel spre stadion si de doua ori cand cate doi romani si-au dat in petec… au incercat sa-i sperie pe doi biciclisti sare pedalau linistiti in treaba lor, de era sa cada aia cu capetele de asfalt, si odata mai pe inserat, cand doi compatrioti incepusera sa dea tarcoale unei terase, atat de suspect incat toate femeile de la mese si-au mutat posetele in poala, sa nu cumva sa dispara.
Evident, am vazut aici si multi romani care isi vedeau civilizat de treaba. Doar ca astia cu scandalul erau, din pacate, mult mai vizibili.

Sunt de ieri dimineata la Barcelona (un fel de-a spune, de fapt sunt cazat langa Barcelona, la Sant Boi de Llobregat). Treaba mea aici a fost sa prezint profesorilor si studentilor participanti la Congresul si Festivalul Mondial al Scolilor de Teatru (din Japonia, Mexic, Peru, Iran, Costa Rica, Ucraina, Spania, Germania, China, Africa de Sud etc) cateva vinuri romanesti de la Murfatlar, SERVE-Vinul Cavalerului si Carl Reh Winery. Lucru pe care l-am si facut acum cateva ore, in sediul unui Institu del Teatre care m-a lasat cu gura cascata. Ca de obicei, am remarcat ca – indiferent daca se pricep la vinuri sau nu – strainii NU sunt interesati de soiuri precum Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot Noir etc, ci de soiuri autohtone, care nu pot fi gasite altundeva. Cuvee Charlotte de la SERVE i-a “dat pe spate” pe cei mai multi in seara asta, dar si “Lacrima lui Ovidiu” de la Mufatlar si Merlotul La Cetate de la Carl Reh. Cele cateva sticle ramase nebaute la degustare au ajuns la profesorii si elevii cazati in hotel cu mine, drept pentru care acum, la 2 noaptea, pe terasa de sub geamul meu e un chiloman international pe cinste, in care mai mult se tzipa si se mimeaza (multi si-au pierdut cunostintele de limbi straine la ora asta, asa ca nu le-a ramas decat limbajul aproape universal al trupului, ca sa se faca intelesi).
Altfel, Barcelona e seducatoare ca de obicei, desi eu unul nu am deloc o chimie speciala cu acest oras… Am avut bucuria sa mananc ieri seara tot felul de carnuri si salamuri uscate, specialitati catalane, la un restaurant traditional din centru -Julivert Meu – iar azi am mancat fructe de mare pe saturate la o bodega fermecatoare si fara pretentii din piata centrala, La Boqueria (e un paradis al gurmanzilor cu bodegi in interior, printre tarabe si de jur imprejur, cu tone de peste proaspat, fructe de mare, jamboane, salamuri, burti de vaca, rate, pui, dulciuri, fructe si legume – probabil ati vazut filmari din piata asta la Andrew Zimmern sau Anthony Bourdain, pe Travel & Living). Vinurile de-aici sunt foarte bune, iar azi am avut surpriza sa vad si un vin rosu cu continut scazut de alcool (6,5%). Din pacate, n-am apucat sa-l si gust, ultima sticla s-a vandut in piata in timp ce scotoceam dupa aparatul de fotografiat.
Cert e ca oamenii astia stiu sa-si vanda marfa… Avem multe de invatat.