Ma / se intreaba uneori cunoscutii: “care este cel mai bun vin” din tara / lume / univers? Eu sper ca nu acesta e raspunsul pe care il cauta, de fapt. Si, oricum, un astfel de raspuns e imposibil de dat. Exista multe vinuri bune, bine facute, care aduc satisfactie deopotriva trupului si sufletului. Adeseori, un vin nici macar nu trebuie sa fie extraordinar de bine facut ca sa ofere aceasta satisfactie: mai important e când il bei, cu cine, cu ce mâncare, in ce imprejurare, cu ce fel de conversatie, stare de spirit etc. Vinul este o licoare sociala: alaturi de el se aduna voia buna, tovarasia prietenilor, satisfactii care nu au neaparat vreo legatura cu nevoile trupului. Noi suntem europeni, iar intreaga noastra istorie si civilizatie se leaga de rodul viei.
Robert Mondavi, un gigant al vinului si un om de spirit, care a parasit recent aceasta lume, spunea: “Pentru mine, vinul este pasiune. Este familie si prieteni. Este caldura inimii si generozitatea sufletului. Vinul este arta. Este cultura. Este esenta civilizatiei si arta vietii… Daca ne intoarcem la greci si la romani, vom vedea ca ei vorbesc despre cele trei lucruri – vin, mâncare si arta – ca mijloace de imbunatatire a vietii”.
De ce sa cadem, atunci, prada cursei zanatice dupa “cel mai bun / scump / renumit”? Ca sa pierdem, in schimb, bucuria cea simpla – si totusi atât de pretioasa si greu de gasit in aceaste vremuri tulburate?
____
Eclesiastul, 9:7: “Du-te, dar, de manânca-ti pâinea cu bucurie, si bea-ti cu inima buna vinul; caci de mult a gasit Dumnezeu placere in ce faci tu acum”.

