“Ţara noastră a reuşit din nou să iasă în faţă cu vinurile autohtone, după ce acestea au obţinut un calificativ foarte bun într-un top alcătuit de AskMen.com, relatează Mediafax”… Am citat dintr-un articol apărut zilele trecute în Evenimentul Zilei, dar la fel de bine aş fi putut cita din alte ziare, căci ştirea s-a dovedit interesantă pentru presa română, care a preluat copios informaţia. Iată ce scrie pe site-ul de unde a fost preluată informaţia originală: “Any reasonably savvy wine drinker will be able to rattle off the names of the countries that inhabit the “Old World”: Italy, Spain, Germany, and of course, France. Many will also be able to name a good handful of places that are considered “New World” with South Africa, New Zealand, Argentina, and the West Coast of the USA being the obvious ones. However, how about the “New, New World” wine from countries where you didn’t even realize they made wine or where their wines are often seen as consigned to the pages of history?” (nm – îngroşarile îmi aparţin).

În contextul informaţiei iniţiale, după părerea mea, totul are un alt sens: nu e vorba, de fapt, de vreo mare reuşită în termeni de notorietate internaţională, ci de o clasare oarecare (alături de Brazilia, Grecia, Anglia, Ucraina, Elveţia şi Canada) într-un clasament ce are ca obiect “nou-veniţii” în lumea vinului, pe un website care n-are vreo legătură cu domeniul, dar care s-a specializat în astfel de topuri fără relevanţă dincolo de limitele comunităţii online căreia le sunt adresate (topurile).

Iar exagerările entuziaste de tipul “preluării” executate pofticios de o presă română dornică să prezinte şi părţile bune ale României în care trăim fac mai mult rău. E aproape ca în bancul cu Volga şi cu bicicleta: totul este exact, cu două mici diferenţe – nu era vorba de o maşină, ci de o bicicletă, şi nu i s-a făcut cadou, ci i s-a furat! Astfel de “preluări”, din astfel de surse, adresate unui public autohton relativ dezinformat şi victimă a prejudecăţilor de tip naţionalist (“noi de 2.000 de ani, eroic, în Curbura Arcului Carpaţi, am făcut faţă năvălitorilor… avem cele mai bune vinuri”) nu fac altceva decât să consolideze mituri contraproductive, să stimuleze lipsa de criterii, să încurajeze mediocritatea şi lipsa de curiozitate, promovând în acelaşi timp o mândrie nejustificată şi, adeseori, dăunătoare.