Am urmărit aseară emisiunea legată de vin realizată de H-R Patapievici, la TVR Cultural, în care invitat a fost George Moisescu, creatorul unora dintre cele mai reuşite etichete de pe piaţa românească a vinului din ultimii ani. Dacă n-aţi văzut emisiunea şi vă interesează subiectul, cred că aţi pierdut ceva interesant. Dar nu asta mă preocupă acum, ci alte aspecte, despre care vreau să vorbesc puţin în continuare.
Archive for the ‘REVOLUTIA PLESCOI’ Category
Mituri demolate: despre lipsa unei tradiţii a vinului la români
Friday, May 1st, 2009Ai idei şi talent? E şansa ta să creezi noul logo “Ecologic” european
Monday, April 27th, 2009Un anunţ de interes pentru studenţii de la Arte şi Design! Dar şi pentru noi, muritorii de rând: Comisia Europeana a lansat un concurs în toate ţările membre UE, pentru crearea noului logo pentru produsele certificate “ecologic” preambalate (va fi obligatoriu pentru produsele ecologice europene şi va putea fi utilizat voluntar de către furnizorii din alte ţări care respectă regulile şi care exportă în UE).
Termenul limită este 25 iunie 2009, după care vor fi selectaţi trei câştigători: primul clasat va primi un premiu în bani de 6.000 euro, iar următorii câte 3,500 şi, respectiv, 2.500 euro. Doritorii îşi pot înscrie lucrările urmând intrucţiunile de aici!
Bun, curat, cinstit! Târgul de produse tradiţionale Slow Food la Braşov
Wednesday, April 15th, 2009“Roadele pământului” are loc mâine şi poimâine (16-17 aprilie 2009) în curtea Bibliotecii Judeţene din Braşov (la Livada Poştei), după cum am fost informat printr-un e-mail. Târgul de produse tradiţionale organizat de mişcarea Slow Food va promova exclusiv “producători agricoli tradiţionali şi produse garantat fără E-uri”.
Potrivit afisului manifestării, vizitatorii vor putea cumpăra aici cârnaţi de Şercaia, crenvurşti de Codlea, drob de miel de Rupea, brânză de burduf din Bran, brânză de capră şi prăjituri din Criţ, păstrăvi afumaţi în cetină de Berivoi, gemuri de Saschiz şi palincă de Zalău.
Târg Bio Food şi Târg de flori în Bucureşti, pe 11 aprilie
Tuesday, April 7th, 2009Sâmbătă, 11 aprilie, “Capitala creşte Verde” vă cheamă şi pe voi la multă mişcare în aer liber şi la plimbări lungi în centrul Capitalei. Mă grăbesc şi eu să preiau chemarea şi să vă invit şi pe voi să participaţi – mi se pare una dintre acele iniţiative care ar merita să se întâmple mult mai des în Bucureşti:
“Târgul Bio-Food vă aşteaptă cu alimente tradiţionale şi ecologice, în Parcul Unirii, de dimineaţă până seara la 21.00, unde vă puteţi delecta cu produsele celor mai iscusiţi producători de la noi din ţara. Cei mai mari şi mai importanţi producători ecologici din România. Miere ecologică, brânzeturi, dulceţuri şi multe alte bunătăţi, o sumedenie de produse ecologice de calitate din toate colţurile ţării vă aşteaptă în centrul capitalei, cu o săptămână înainte de Paşte. Iar dacă alegeţi să faceţi o plimbare în Parcul Cişmigiu, acolo vă aşteaptă o altă surpriză: într-o atmosferă de Bucureşti interbelic, un Târg de flori cum n-a văzut Parisul: începe Târgul de Florii!“
Detalii suplimentare găsiţi la ei pe site!
Înainte şi după Pleşcoi
Tuesday, April 7th, 2009… a început, în urmă cu trei ani, de la o glumă, o băută şi-un grătar la Moeciu, impreună cu 7 amici. Când am decis să ne-apucăm de treabă, cu 200 de euro “deturnaţi” de la scopul iniţial – un alt week-end la munte – despre Pleşcoi nu ştia nimic aproape nimeni din afara Buzăului. Îmi aduc aminte şi-acum de câteva ospătăriţe din primele restaurante bucureştene care au început să vândă cârnaţii de Pleşcoi: jenate de sonoritatea cuvântului, rosteau, roşind, “Pleş-hi-hi-hi-coi!“.
Mi-aduc aminte de primele foi A4, printate alb-negru, în care scriam 5 paragrafe care povesteau despre această legendă şi despre viitorul produselor tradiţionale în România, într-o vreme când lumea se îmbulzea ca la Sfânta Împărtăşanie la coadă la hypermarketuri, după carbohidraţi şi băuturi acidulate.
Mi-aduc aminte de feţele neîncrezătoare şi amuzate ale prietenilor mei, când le spuneam că aceşti cârnaţi vor ajunge pe mesele restaurantelor de top din Bucureşti, că – undeva, cândva – artişti recunoscuţi vor pune umărul la promovarea acestor valori tradiţionale, că vor ajunge să facă parte din “imaginea de ţară” a României moderne.
Apoi, mi-aduc aminte cum am împrăştiat flyere şi cârnaţi în faţă la McDonald’s-ul din Piaţa Romană, de “Eva din Pleşcoi“, cu sculptura din cârnaţi a lui Adrian Ilfoveanu, expusă la Muzeul Ţăranului Român şi apoi la Caru cu Bere, de fotografiile bătrânelor “Eve” din Pleşcoi făcute de Nicu Ilfoveanu, de îmbulzeala presei, de bloguri şi de toate articolele publicate în toate ziarele, de reportajele televizate de ProTV, Realitatea etc.
De-acum, îmi voi aduce aminte şi de cârnaţii de Pleşcoi, de babicul de Buzău, de brânza în coajă de brad şi de păstrăvii afumaţi în cetină de la standul naţional de vinuri de la ProWein, Duesseldorf.
Imaginile alăturate sunt făcute înainte şi după ce au fost expuse aceste produse de gastronomie tradiţională la stand. Vă las pe voi să ghiciţi care e făcută înainte şi care după…
România la ProWein Duesseldorf, cu vinuri şi gastronomie tradiţională
Monday, April 6th, 2009Colegul meu, Valentin Ceafalău, a început deja să scrie pe blogul lui despre cea mai recentă prezenţă a unui stand colectiv românesc la un mare târg – ProWein Duesseldorf.
Am fost şi eu acolo, dar îi las lui plăcerea, fiindcă a participat cu mult mai multă aplicaţie la “lucrările” de-acolo. Doar un singur comentariu aş avea de făcut – şi anume că am constatat o evidentă îmbunătăţire a felului în care s-a prezentat ţara noastră, spre deosebire de anii precedenţi. Dincolo de faptul că standul a fost mare, aerisit, modern, primitor, cred că a contat foarte mult faptul că au fost prezentate, alături de vinuri, produse de gastronomie tradiţională cum ar fi cârnaţii veritabili de Pleşcoi, babicul de Buzău, brânza în coajă de brad, păstrăvii afumaţi în cetină de brad. Am văzut cu ochii mei cum vizitatorii, care de multe ori treceau înainte nepăsători pe lângă stand, au început să se oprească în număr din ce în ce mai mare, să deguste şi să întrebe, de îndată ce au început să se simtă mirosurile de mâncare.
Pentru cei care nu înţeleg de ce e necesar să se gândească tot felul de astfel de “strategii” de aducere a publicului la stand, merită făcută o precizare: târgul este compus din vreo 7 hale mari (fiecare, de dimensiuni aproximativ egale cu Pavilionul central din Romexpo), iar cei peste 35.000 de vizitatori profesionişti (adică responsabili de achiziţii din mari reţele comerciale, din hoteluri şi restaurante etc) sunt extrem de solicitaţi, într-un timp relativ scurt. Aşa încât orice “strategie” care să-i facă pe oameni curioşi, să-i facă să se oprească 10 minute la standul tău, este o reuşită.
Păcat că încă nu s-a efectuat acea selecţie calitativă a probelor prezente la stand despre care cred că este foarte necesară la o astfel de manifestare.
Vinul.Ro la Gala Medica
Monday, March 16th, 2009Revista Vinul.Ro va participa, astă seară, la Gala Medica – eveniment al Colegiului Medicilor din România, dedicat excelenţei în domeniu şi care va aduna o mare parte din “crema” profesiei medicale din România. Nu vă speriaţi, nu ne-am reprofilat brusc pe doctorii, ci vom fi acolo ca să facem o mică “diversiune”: vom prezenta, foarte pe scurt, revista tipărită Vinul.Ro, mişcarea culturală “Revoluţia Pleşcoi” (pentru păstrarea şi promovarea valorilor gastronomiei şi culturii tradiţionale) şi apoi o degustare de vinuri spaniole de la Bodegas Tobia.
Campionatul de gatit. Hai sa bem mana cu mana!
Sunday, March 2nd, 2008Scriu pe repede-inainte, ca peste 4 ore trebuie sa ma trezesc sa plec spre Italia, sa vizitez niste crame (Piccini si Masi), de unde sper sa vin cu povestiri si degustari interesante. Dar, pana atunci, cateva cuvinte despre Campionatul de Gatit in Aer Liber de la Azuga.
A fost mult fum (si mai putine “fumuri”, ceea ce e foarte bine, e placut cand oamenii sunt deschisi, directi si prietenosi). Concurentii au fost foarte bine pregatiti si de data asta, lemnele au fost cam ude si mai mult au scos fum decat caldura, dar pana la urma totul a mers ca pe roate. Omuletul Val Duna, pe care l-am scos in public cu ocazia asta, s-a bucurat de mare simpatie… unii chiar l-au compatimit, saracul: are patru maini, patru sticle si DOAR o singura gura cu care sa se bucure de ele.
Echipa Vinul.Ro
Noi – echipa Vinul.Ro – am pregatit ceva care, dupa gust, ar fi meritat un premiu, ceva, dar… n-a fost sa fie, important e ca ne-am distrat. Maestrul Cristi Boerean, sufletul si indrumatorul tehnic si practic al echipei, a stabilit pentru Vinul.Ro urmatoarea “ordine de bataie”: curmale umplute cu branza de capra proaspata, frecata cu oregano si cimbru (proaspete si ele), invelite apoi in frunza verde de busuioc si felii de Jamon Serrano; coaste de porc (spareribs) marinate in sos Yakitori si facute mai intai direct pe gratar, dupa care invelite in folie de aluminiu si lasate sa “se patrunda” (au fost nu gustoase, ci de-a dreptul geniale), plus o pulpa de miel in stil mediteranean (dar mai bine va las sa cititi toate astea la el pe blog, ca va fi mai interesant decat la mine…).
Bucatele Vinul.Ro
Juriul s-a minunat nevoie-mare de curmalele umplute (care au fost de vis), dar si de coastele fragede-fragedutze… Sincer, nu m-as mira sa vad ca retzeta de curmale va face cariera prin diverse restaurante, dupa ce reactii am vazut la toti membrii juriului. Cristi Boerean ar trebui sa primeasca redevente daca se intampla asta 
Sarmaua de doi metri
Ziceam ca a fost concurenta aspra, dar mai ales spectacol frumos: vedetele au fost sarmaua de doi metri, mititelul gigantic, pentru care a fost nevoie de o roaba de mustar (o roaba mai mica, but still…), mistretul prietenos la protzap (cel neprietenos, cunoscut de la Carcotasi, era observator oficial, alaturi de juriul unde se regaseau Serban Huidu, Dan Chisu si – evident – Robert Rainford), oaia la groapa si multe alte chestii interesante.
Mistretul prietenos
Va las acum, nu inainte de a va spune imi permite sa va spun una dintre cele mai reusite sintagme menite sa caracterizeze evenimentul, rostita de tanarul si talentatul David Morar (nu stiu sa aiba vreun blog, insa probabil veti citi articolul lui in Cotidianul): a fost Campionatul International de Salivat in Aer Liber (si mare dreptate are, iarasi era sa nu apucam nici macar sa gustam din ce-am gatit, era sa ne ia publicul pe sus cu stand cu tot).
Marele mustacios
Hai sa bem mana cu mana!
PS In momentul asta inca nu stiu lista completa a premiilor, am aflat doar ca echipa Omega 3 a luat Cupa – felicitari! Cum aflu mai multe, publicam pe site!
Noul darwinism si supermarketocratia
Thursday, February 21st, 2008Un editorial publicat zilele trecute in Ziua, pe o tema care a fost lansata aproape simultan de catre www.prezentonline.ro (care a initiat si o Petitie cerand investigarea posibilului abuz de putere al hiper- si supermarketurilor). E o tema sensibila, dar prea prea putin spectaculoasa. Un alt mare handicap al acestui subiect – de mare importanta, dupa parerea mea – este ca mecanismele prin care marii retaileri preseaza asupra furnizorilor si cresc preturile pare destul de greu de inteles pentru cei neimplicati in circuitul comercial. Si totusi, permiteti-mi sa va prezint cazul, va asigur ca e de interes.
“Cea mai mare victorie a diavolului este sa ne convinga ca nu exista“. O spunere plina de talc, care poate ar trebui recitata mai des celor care sunt convinsi ca tocmai au facut o super-afacere cumparand 5 kilograme de detergent in promotie, la un pret cum “nu exista” altul mai bun.
Dezbaterea cu privire la efectele supermarketurilor asupra consumatorului, lansata in paginile acestui ziar, este cu siguranta mai putin spectaculoasa decat recentele evolutii din Kosovo sau din domeniul taxei auto. Si totusi, foarte importanta, dupa parerea mea. In conditiile in care, weekend de weekend, o maree umana ia cu asalt casele de marcat, animata ferm de increderea ca beneficiaza acolo de cele mai bune preturi si cel mai confortabil shopping, s-ar parea ca nimeni nu mai sta, de fapt, sa faca niste socoteli simple. Semnalele de alarma trec neobservate, inecate intr-un taifun de “breaking news” despre sanii Nicoletei Luciu sau ultima aventura extraconjugala a nu-stiu-carui fotbalist. Cu o agenda publica ale carei prioritati par ca au luat-o razna, informatia ca laptele se scumpeste de opt ori intre putina vacarului si frigiderul cetateanului nu mai ajunge sa aiba vreo relevanta, desi indeplineste simultan atat criteriul proximitatii, cat si pe cel al interesului public. O socoteala simpla, cum spuneam, ar arata ca laptele este doar unul dintre cele aproximativ 30.000 de produse de larg consum ale caror preturi, umflate chiar pana la zece ori, sunt dictate nu de regulile economiei de piata, ci de 5-6 familii (europene, in cazul nostru) care au construit imperiile moderne numite “de retail”. Alimente, mobila, materiale de constructii, toate se supun aceleiasi logici implacabile a abuzului de putere, care decide ca furnizorul trebuie sa umfle pretul, iar cumparatorul trebuie sa-l plateasca bucuros. Aratam, in introducerea dezbaterii despre necesitatea unei investigatii asupra supermarketurilor, ca acestea au ajuns sa decida – intr-o masura periculos de mare – care intreprindere supravietuieste si care falimenteaza, ori cu privire la ce produse are nevoie cetateanul si la ce pret. Deciziile nu se iau in functie de jocul firesc al cererii si ofertei, ci dupa procentele de discount si taxele de lista pe care furnizorii supermarketurilor sunt de acord sa ni le treaca in cont. Spun “sa ni le treaca”, deoarece chiar daca “pe hartie” le platesc ei, in final noi suntem cei care achitam nota de plata la masa profitului din asa-numitul “comert modern”.
Perversiunea sistemului este dubla. Ea ne face, pe de o parte, sa achitam, in calitate de consumatori, preturile cerute. Fara sa constientizam uriasa conspiratie ai carei cobai am devenit ca efect al dezinformarii si comoditatii. Pe de alta parte, furnizorii marfurilor vandute prin retailul modern achita, la fel de bucurosi, taxele si discounturile cerute, fara sa inteleaga ca, pe termen lung, nu fac altceva decat sa contribuie la sporirea puterii supermarketurilor, care in final se va intoarce si asupra lor. Cu un ochi la Nicoletele de la televizor si cu celalalt la panoul galben pe care scrie, mare, “Reduceri de preturi”, nu vedem ca nu mai exista, practic, aproape nici o marfa pentru care sa nu platim mai mult decat face, alimentand zi de zi puterea noii elite. Stapanii hipermarketurilor – caci ei sunt astazi organismele cu cele mai performante rezultate din lungul proces al evolutiei omenirii – reusesc performanta de a se hrani fara sa cultive, fara sa culeaga, fara sa vaneze: toate aceste activitati de duzina le facem noi pentru ei. Atat in calitate de simpli consumatori, impingand frenetic la carucioarele de cumparaturi, cat si in calitate de privitori profesionisti ai micilor ecrane, zapaciti de amestecul de non-stiri si entertainment livrat cu polonicul. Cam aici a ajuns globalizarea, acest tren pe care nu dorim sa-l pierdem.
O replica celebra dintr-un monolog spunea ca “oamenii se casatoresc pentru a avea cu cine sa imparta necazurile pe care altfel nu le-ar fi avut“, iar corolarul acesteia, in cazul de fata, la fel de celebru, ar putea fi “sa avem mare grija ce ne dorim, fiindca mai devreme sau mai tarziu s-ar putea chiar sa primim“.
Pentru mai multe detalii despre subiect, iata si textul de lansare a campaniei, publicat in Prezentonline.ro:
Intre 10 si 15 taxe, bonusuri ori discounturi umfla cu aproximativ 40-50% pretul la aproape toate produsele din comertul cu amanuntul. Acest atentat la buzunar a trecut pana de curand complet neobservat, atat de catre consumatori cat si de catre autoritati. A fost nevoie de cinci politicieni pentru a atrage atentia asupra subiectului: Caroline Lucas, Gyula Hegyi, Janusz Wojciechowski, Harlem Désir si Hélène Flautre au initiat recent o investigatie a Comisiei Europene cu privire la „abuzul de putere” al hypermarketurilor. Cei patru – care au reusit sa convinga de justetea cauzei lor alti 400 de europarlamentari – sustin ca hyper- si supermarketurile, in mod concertat, practica politici extrem de dure in raport cu furnizorii, impunandu-le acestora o serie de conditii financiare impovaratoare, care duc la scumpirea nejustificata a produselor si la denaturarea mecanismelor de „piata libera”. Sub numele de „comert modern” are loc unul dintre cele mai grave atentate economice ale vremurilor moderne. Carrefour, Cora, Kaufland, Metro, Real, Selgros, Billa, Spar sunt doar cateva dintre retelele – inca nenominalizate de initiatorii proiectului – care vor face obiectul unei investigatii europene.
Cazul, pe scurt. Orice furnizor de produse care doreste sa intre in relatii comerciale cu marile lanturi de retaileri este nevoit sa accepte sa plateasca mai multe tipuri de taxe si bonusuri, in afara de discounturile obisnuite in relatia furnizor – revanzator: pentru listarea fiecarui produs, pentru promotii, pentru deschiderea de noi magazine, pentru merchandising, pentru bugetul de marketing al lantului comercial, pentru cataloagele publicate de acesta. Sunt doar cateva dintre taxele impuse furnizorilor, si care se pot ridica pana la 50% din pretul propus initial de catre furnizor (pretul de lista, de la care incep sa se calculeze aceste obligatii financiare, procentuale sau nominale).
Fara plata acestor obligatii, furnizorul nu-si poate lista produsul pe rafturile respectivelor lanturi de retail. Prima consecinta este, probabil, destul de limpede: cum furnizorul nu poate lucra in pierdere, mareste pretul de lista, ca sa aiba de unde scadea taxele impuse de partener si totusi sa ramana cu un profit.
Cine credeti ca plateste aceste cresteri? Consumatorul final, adica si dumneavoastra.
De ce nu-si comercializeaza furnizorul produsele prin alte canale de vanzare decat marile lanturi comerciale? Ei, bine, acest lucru a devenit aproape imposibil: intre 75 si 90% din comertul european (aproximativ 40%, in Romania) se desfasoara la ora actuala prin aceste retele comerciale, astfel incat un furnizor nu are, practic, alta sansa de acces la piata. Marii retaileri se dezvolta de la an la an – adesea chiar pe banii furnizorilor (vezi fie si numai exemplul taxelor de deschidere de noi magazine impus acestora), sugrumand orice concurenta.
Un alt efect, insa, este mai greu de vazut cu ochiul liber: din cauza politicii lanturilor de retail, se scumpesc chiar si produsele care nu sunt comercializate prin aceste canale. Prin intermediul unui aparat bine pus la punct, marii retaileri supravegheaza atent piata (adeseori tot pe banii furnizorilor, prin asa numitele taxe de protectie a pietei), astfel incat nicaieri sa nu existe respectivele marfuri la preturi mai mici. Pedeapsa pentru nesupunere este excluderea respectivilor furnizori de pe rafturile marilor jucatori, echivalenta, practic, cu falimentul furnizorului.
Printre celelalte efecte perverse – dar cel putin la fel de grave – ale sistemului se mai numara disparitia micilor producatori, care nu dispun de forta financiara pentru a indeplini cerintele impuse, o scadere accentuata a diversitatii ofertei (sunt rentabile doar produsele de serie uriasa), dar mai ales o scadere dramatica a calitatii ofertei: presati permanent de catre retaileri sa reduca preturile, producatorii nu au alta sansa decat sa scada calitatea, pentru a supravietui. Scade numarul locurilor de munca in economie si scade calitatea vietii, in general.
In final, societatea pare sa progreseze doar pentru ca noi, consumatorii, sa platim din ce in ce mai scump pentru produse din ce in ce mai proaste.
Petitia – pe care va invit calduros sa o semnati – poate fi gasita si aici!
Un alt articol pe aceeasi tema, intitulat “Stapanii preturilor” si publicat in Ziua, gasiti aici!
Citeste si da mai departe! Despre hypermarketuri, din nou
Tuesday, February 5th, 2008O initiativa interesanta in Prezent, legata de investigatia asupra abuzului de pozitie dominanta practicat de hypermarketuri. Exista si o petitie online, eu am semnat-o. Cateva lucruri interesante: “Sub numele de „comert modern” are loc unul dintre cele mai grave atentate economice ale vremurilor moderne (…) Taxele impuse furnizorilor scumpesc produsele cu pana la 50% (…) Din cauza politicii lanturilor de retail, se scumpesc chiar si produsele care nu sunt comercializate prin aceste canale (…) Dispar micii producatori, scade calitatea ofertei”.
Voi ce parere aveti? Credeti ca va intereseaza?
Loading ...
