Nu mai calcasem demult prin urbea lui Fu… pardon, prin urbea lui Boc. La sfatul amicului Andrei, mi-am dus picioarele si stomacul intr-un restaurant de pe strada Iuliu Hossu (fosta Pavlov). Pe vremuri aici era “Mary’s”, azi este Club Italia, condus de proprietar – Giuseppe, daca nu ma-nsala memoria. Sincer sa fiu, m-am dus gata nervos – eram sigur ca o sa gasesc ceva la care sa stramb din nas. 50 RON pentru un carpaccio di pesce spada mi s-a parut exagerat pentru un restaurant in care incaperea este, practic, un demisol scund… exagerat si pentru Cluj, daca era s-o iau cu mintea de “bucurestean” (prin adoptie). Dar, mergand pe mana lui Andrei, m-am dus. Prima data, am luat chiar carpaccio di pesce spada… hmm, era intr-adevar bun. Apoi, s-a intamplat ca-n bancul cu ardeleanul acuzat ca l-a ucis pe compatriotul de nationalitate maghiara, si care arata ca, de fapt, el doar statea cu brisca-n mana sa-si cojeasca un toiag cand Janos a venit sa-l salute, s-a impiedicat si-a cazut cu inima drept in brisca… de 17 ori.
Carpacio di pesce spada
Deci, recunosc, dupa prima oara eram chiar putin nervos… asa ca m-am dus inca odata, cu gand ca sigur “ii prind” eu cu ceva. Si inca odata, si inca odata… In total, in 5 zile am mancat la Club Italia de 6 ori, de fiecare data am cerut altceva, cu gand ca nu se poate sa le iasa toate la fel de bine!!!
Cozze gratinati
Prezentul text – v-ati dat seama – e “spovedania unui invins”: n-am reusit sa-l prind pe Giuseppe cu nimic – lucru care m-a intaratat si mai mult, onorata instanta!!! Asa ceva nu se poate, da?! Ei, bine, se poate! Am incercat acolo si muschiul de vita, si risotto cu fructe de mare, si cel cu funghi porcini, si snitelul milanez, si paste cu creveti, si desertul din tuburi crocante de aluat umplut cu branza fina si fistic sfaramat, si tarta siciliana. Toate – absolut toate – au fost perfecte. Mi-am dat seama ca mai multi clienti il “pricineau” pe Giuseppe cand, intr-o seara, el statea la o masa cu cativa italieni (locul e plin de italieni in fiecare seara) si aveau o discutie aprinsa din care n-am inteles mare lucru, dar in urma careia Giuseppe s-a dus in bucatarie si a venit cu un cos cu funghi porcini proaspete, sa demonstreze ca el lucreaza cu ingrediente proaspete si naturale (deci nu eram eu singurul uimit-indoit, da?!?).
Penne cu gorgonzola si funghi porcini
Acum, spovedania fiind incheiata, n-am decat sa-i cer scuze public lui Giuseppe – de care m-am indoit pe nedrept – si sa ma rog sa ma mai primeasca pe-acolo (de fiecare data) cand merg la Cluj (am auzit ca italienii astia, in special cei din sud, sunt tare aprigi la manie cand vine vorba de onoarea lor, iar Giuseppe pare si dibaci cu cutzitoaiele alea din bucatarie…).
Se mai cuvine sa-i multumesc si lui Andrei, care m-a indrumat acolo si care s-a ostenit (sunt sigur ca i-a facut placere, totusi) sa mai mearga de cateva ori dupa plecarea mea, ca sa-mi trimita niste poze… pe care le vedeti aici 
Zuppa di pesce
Iata si adresa, ar fi pacat sa mergeti pana la Cluj si sa n-ajungeti la Giuseppe: Club Italia, str. Cardinal Iuliu Hossu (Pavlov) nr. 27 Cluj-Napoca, 0264/591784.
Voi reveni cu inca un loc din Cluj unde am petrecut trei nopti si unde am si mancat unul dintre cei mai buni muschiuleti de vita la gratar, cu garnitura de ceapa usoara, crocanta si delicios prajita si sos de fructe de padure. Dar despre asta, stimati telespectatori, intr-un numar viitor
Dar nu această impresie mă face să scriu pe blog, ci o alta, și anume că lucrurile sunt, de fapt, și mai grave: nu mi se pare neapărat deranjant faptul că o prezentare de vin a fost asortată cu unul dintre cele mai sărăcăcioase și lipsite de imaginație bufete (?!?) pe care le-am văzut, sau că a fost prea cald în “cramă”. Sunt uimit că oameni care investesc milioane de euro în replantări de vii, construcții și utilaje de vinificație, tehnologi pricepuți, branding și package de bună calitate, care înțeleg importanța imaginii, a diferențierii și a poziționării, acceptă să-și asocieze produsul cu un eveniment lipsit de ospitalitate, până la urmă. La fel de trist mi se pare că gazda a acceptat (din motive care îmi scapă) să organizeze un eveniment de la care oaspeții pleacă dezamăgiți… chiar dacă (să zicem) bugetul clientului ar fi fost extrem de mic, o gazdă bună fie nu ar accepta să-și asocieze locația, fie ar suplimenta ea însăși meniul, ca să nu lase o proastă impresie participanților.
Loading ...
