Un articol foarte interesant al Roxanei Baciu, despre “mărcile proprii” ale marilor retaileri, apărut în Magazinul Progresiv şi care ar trebui să stea pe masa oricărui producător de vin din România. Iată doar câteva citate din interviul cu Arnaud Dussaix (Carrefour):

- Cota de piaţă a mărcilor proprii a crescut în toate cele 18 state europene în care Nielsen a făcut cercetări în ultimii cinci ani. Mişcările comercianţilor din România se îndreaptă în aceeaşi direcţie – spre dezvoltarea segmentului de marcă proprie.

- Când lansăm mărcile noastre, ele devin o prioritate. Spaţiul este al nostru, produsul este al nostru, deci el va fi bine tratat. Şi atunci alte produse vor fi reduse sau vor dispărea din raft (…) Ideea nu este de a suprima brandurile, pentru că sunt mărci puternice, bine ancorate în mintea consumatorilor. Mărcilor slabe le va fi mai dificil să reziste.

- Marca proprie este un instrument prin care comercianţii câştigă independenţă, de aceea toata lumea marşeaza pe această zona. Avantajul pe care îl are un comerciant faţă de un producător de brand este că-şi poate dezvolta marca proprie extrem de rapid, în foarte multe categorii (…) Puterea unui comerciant de a dezvolta marca proprie este exponenţială faţă de cea a unui producător.

- Retaileri precum Tesco, Wal-Mart sau Carrefour în Franţa au ajuns cu marca proprie la 30-40% din vânzări (…) În zece ani, în România va fi ca în Franţa.

În caz că sublinierile de mai sus n-au fost foarte clare, iată cum interpretez eu declaraţiile oficialului de la Carrefour: în zece ani, mai mult de o treime din produsele vândute prin marile lanţuri de retail nu vor mai purta marca producătorilor, ci a retailerilor (care vor avea libertatea de a schimba furnizorii după propriul plac); vor rezista numai acele produse care se bucură de (re)cunoaştere largă din partea consumatorilor, iar mărcile mai slabe vor fi date jos din raft.

Acum, depinde probabil de fiecare producător de vin să-şi facă o evaluare proprie: cât din producţie se vinde prin marele retail, cât de puternică este marca proprie (a producătorului) şi cum ar putea rezista acesta dacă va dispărea din acest canal de vânzare, ce alte opţiuni există şi cât de importante sunt ele pentru afacere, unde şi cât ar trebui să investească pentru construirea unui viitor? Eu, unul, aş paria pe investiţia în marcă, aproape cu orice preţ: găsirea elementelor de diferenţiere, crearea de brand, comunicarea puternică, susţinută de politici comerciale inteligente şi constante, consolidarea canalelor de vânzare alternative. Altfel, viitorul sună rău: cine nu are o marcă proprie puternică, va ajunge “al treilea sclav de la vâsla a opta” pe marea galeră a lanţurilor de retail, ameninţat mereu cu dispariţia.