(8 votes, average: 4.50 out of 5)
Loading ...Tramonti – surpriza romano-italiana de la New York
Încă sunt zăpăcit de diferențele de fus orar (ok, mă dau mare puțin, dar e imposibil să rezist tentației), însă mă grăbesc să vă dau un pont, pentru cazul că aveți zilele astea vreun drum la New York (ok, da, sună ca naiba, știu, scuzați!): din tot oceanul incredibil de oferte enogastronomice cu care vă va tenta irezistibil această veritabilă capitală a lumii, nu ocoliți una verificată personal.
Tramonti se cheamă, n-o să găsiți multe informații despre el online – pe mine m-a dus un prieten muuult mai bun cunoscător al orașului (mulțumesc frumos, David!, să ne fie de bine). E pe Restaurant Row, între 8th și 9th Avenue, aproape de zona teatrelor. Cu specific italian, dar mare parte din personal este de origine română, oameni de calitate, serioși (“de treabă”, vorba ardeleanului) – din categoria care te face să pricepi cum de în SUA România nu are deloc o “imagine de țară” proastă, ci dimpotrivă! Ei, bine, dincolo de ospitalitatea caldă (poate veți zice că e normal, dat fiind că ne-am regăsit printre compatrioți), altceva vreau să vă recomand la Tramonti: o bistecca fiorentina bună. Foarte bună! Mai bună decât am mâncat la Florența, într-un restaurant de familie vechi de 150 de ani, unde credeam că am descoperit vârful bisteccilor de pe lumea asta. Împreună cu un Vino Nobile di Montepulciano Poliziano (ba chiar două, mărturisesc) recomandat de prietenii români de-acolo, mi-a mers la suflet.
Vă pun și-o poză, să “vă simteți bine”, cum m-am simțit și eu. Nu e cu mâncare poza, ci o vedere nocturnă asupra “Big Apple”, luată de la etajul 47 al unui bloc de apartamente unde am petrecut o seară frumoasă. Enjoy too, s’il vous plaît!
Am ajuns la Tramonti absolut intimplator, fara sa stiu ca se vorbeste romaneste, si a devenit restaurantul meu favorit in NY. Interesant e faptul ca seful restaurantului e un roman, in vreme ce unul dintre patroni, italian, face pizza la cuptor. Nu sta in colt, la o masa, cu tigara aprinsa, numarind banii, cam cum s-ar itinmpla la noi!
Eu n-am ajuns intâmplător
. La Tramonti mă refer, fiindcă la New York am ajuns întâmplător… Sunt încă zăpăcit de acest oraş uluitor (o să povestesc, probabil, şi cum am ajuns în acest loc pe care nu credeam să-l văd vreodată). Dar, până să ajung să-mi formez o părere mai închegată, pot spune deocamdată că eu, unul, n-am văzut altundeva o asemenea construcţie umană complexă.
E “larger than life” şi eu văd aici, în primul rând, rezultatul spectaculos al unei îndelungate şi severe selecţii naturale în cadrul unei performante specii de întreprinzători. Îmi pare o “operă de artă vie”, la nişte dimensiuni colosale. Nu mă refer doar la clădiri, străzi, parcuri, muzee şi poduri, ci mai cu seamă la felul în care oraşul respiră cu naturaleţe, viguros. E viaţa însăşi, dacă-mi e permisă astfel de banalitate. Viaţă de oameni.